Open source: ce reprezintă și de ce e atât de important?

Termenul de open source desemnează acea practică în domeniul dezvoltării software de a pune la dispoziție publicului nu doar produsul software final, ci și codul sursă al acestuia.

Ce reprezintă codul sursă? Programatorii își dezvoltă produsele software scriind programele sub formă de cod sursă în anumite limbaje de programare care în general nu sunt interpretate direct de calculator. Produsul software final pe care îl primește utilizatorul este obținut în urma compilării codului sursă de către un program special (compilator). Operația de compilare este de cele mai multe ori ireversibilă, ceea ce înseamnă că plecând de la produsul software final nu mai putem reconstitui codul sursă de la care s-a plecat.

Modificarea unui produs software final nu este posibilă direct. O putem realiza doar indirect dacă avem acces la codul sursă al programului pe care îl modificăm și apoi printr-o nouă compilare obținem un produs software final modificat.

Un produs open source este în general distribuit sub o licență foarte permisivă (cum e de exemplu GNU Public License), care în cele mai multe cazuri dă dreptul utilizatorilor:

  • de a utiliza produsul gratuit, de cele mai multe ori chiar și în scopuri comerciale (folosindu-l în scopul de a obține profit);
  • de a aduce orice fel de modificări  codului sursă;
  • de a redistribui produsul;
  • de a redistribui modificările efectuate asupra produsului;
  • de a vinde produsul (culmea!)

Principalul avantaj pe care îl vede utilizatorul final este acela că poate folosi produsul fără fie nevoie să plătească pentru asta. Dar există și alte motive pentru care se face așa multă agitație în jurul termenului de open source. De exemplu în jurul unui produs open source se poate crea o comunitate de programatori entuziaști care să studieze codul sursă al produsului, să înțeleagă cum a fost gândit și realizat, să-i aducă îmbunătățiri și să se implice în mod activ pentru dezvoltarea fie a produsului în sine fie a altor produse aflate în strânsă relație cu acesta.

Aplicațiile comerciale (pe bani) nu sunt open source. Ar fi și culmea – o dată ce ai acces la codul sursă poți elimina partea care verifică existența licenței comerciale și arunci produsul în circulație prin canalele “subterane” iar utilizatorii finali sar direct în borcanul cu miere – nici măcar nu vor mai fi nevoiți să caute crack-uri sau serial numbers ca să-și poată activa produsul.

Deşi paradoxal la prima vedere, totuşi nu e de mirare ca o aplicație open source, gratuită, să fie de calitate mai bună ca una comercială. Pare prea frumos ca să fie adevărat și bineînțeles că apar întrebări firești cum ar fi:

De ce ar munci programatorii ăia să facă un produs open source pe care nu-l pot vinde?
sau
Cine și de ce suportă cheltuielile pentru dezvoltarea unui produs open source?

Mai ales noi, românii, fiind prea ocupați cu activitatea de supraviețuire, mereu cu buzunarele mai goale decât ne-am dori, nu prea putem concepe să muncim altfel decât pentru bani.

Să vedem care ar fi motivele pentru care apare totuși soft open source în lumea civilizată:

  • Pură pasiune – Unii programatori creează sau contribuie la proiecte în timpul lor liber, fără a avea alt motiv decât că sunt pasionați de programare, obțin satisfacții făcând asta (bine ar fi dacă în fiecare meserie toți oamenii ar putea lucra cu pasiune și nu în silă – doar ca să mulgă un ban chinuit pentru ziua de mâine!). Și atunci decid să-şi pună creaţiile la dispoziția publicului ca open source, nerefuzând, bineînțeles, eventualele donații benevole din partea utilizatorilor entuziasmați, cărora le-a mers la suflet produsul respectiv și au simțit nevoia să-l motiveze pe autor să-şi continue munca (situație, din nou, foarte improbabilă pentru România).
  • Interese comerciale indirecte – Multe organizații și companii finanțează dezvoltarea unor proiecte pentru crearea unor produse software din a căror existență organizația sau compania respectivă are de câștigat, într-un fel sau altul. Se ia decizia ca ele să fie lansate ca open source în scopul de a câștiga popularitate, de a atrage în jurul proiectului o comunitate de oameni competenți , de a influența lucrurile într-un fel care va aduce organizației respective beneficii indirecte, nu rezultate din vânzarea directă a produsului. De exemplu un producător de hardware poate finanța dezvoltarea unui produs software open source care rulează pe hardware-ul lui în ideea că asta va face produsele lui hardware să devină mai atractive pentru clienți.
  • Inițiative guvernamentale – Unele organizații guvernamentale finanțează dezvoltarea unor produse open source în ideea de a le pune la dispoziția membrilor comunității, care oricum sunt plătitori de impozit și deci e rezonabil ca ei să beneficieze, printre altele, de produsul respectiv în contul impozitelor plătite.

În lumea sistemelor de operare pentru PC-uri, Microsoft Windows este un exemplu de sistem de operare closed source iar diferitele variante de sisteme Linux și BSD sunt în majoritatea lor open source. La fel e și la sistemele de operare pentru dispozitivele mobile: Windows Mobile al lui Microsoft, iPhone OS-ul lui Apple și webOS-ul lui Palm sunt closed source iar sistemul Android al lui Google este open source. Symbian-ul a fost inițial closed source, acum este și el open source.

În lumea aplicațiilor, Microsoft Office este closed source spre deosebire de OpenOffice.org este open source. Adobe Photoshop este closed source în timp ce GIMP este open source. Internet Explorer, Opera și Safari sunt closed source iar Firefox și Google Chrome sunt open source. Microsoft Outlook, Outlook Express și The Bat! sunt closed source, Thunderbird este open source.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Glosar

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.


Pingbacks

  1. [...] de JPEG, am folosit un compresor de imagine bazat pe codecul VP8, pe care Google l-a făcut open-source din mai 2010. Am aplicat tehnici de codare video intra frame ale standardului VP8 în codarea [...]

  2. [...] urmă cu o lună cei care au studiat cu atenția codul sursă din Chromium (proiectul open-source din spatele browser-ului Google Chrome) au concluzionat că mult-așteptatul „GDrive” este [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.