Cloud computing = moartea PC-urilor?

Cloud computing

Mmmda, e la modă în zilele astea să vorbeşti despre “cloud computing” (mai ales pe meleagurile noastre, ştiut fiind că suntem puţin…în urmă faţă de lumea civilizată unde termenul nu mai este atât de fresh ca în urmă cu câţiva ani). Aţi observat cum întotdeauna conceptele greu de explicat au o priză fenomenală la public? Cuvinte ca “Internet” prin anii ‘90, “spaţiu Schengen” sau “acquis comunitar” în zilele noastre sunt frecvent folosite de mai toată lumea “bună”, şi exemplele pot continua… Eu nu sunt convins că toţi cei care se străduiesc să le insereze în discursul lor ştiu să şi dea o definiţie măcar acceptabilă a acestor concepte, ci mai degraba vor să pară cool, trendy, în pas cu moda…Dar să încerc să mă apropii de subiectul central al postului încercând să dau răspuns la o întrebare logică: Ce înseamnă “cloud computing”? Şi, mai ales ce-l face pe acest “cloud computing” atât de fioros încât să ameninţe cu dispariţia computerele aşa cum le ştim noi acum? Adică un monitor, o tastatură, un mouse şi o cutie pe care puţină lume se oboseşte să o deschidă (nici n-ar prea avea ce vedea pe acolo interesant). Căutând pe internet, oricine găseşte o explicaţie decentă a fenomenului “cloud computing” (în special pe youtube). Problema pe care eu am întâmpinat-o pe când încercam să ma dumiresc asupra “Norului” (după cum am observat că i se spune prin .ro), a fost “zgomotul” mare cu care este încojurat acesta. Prin “zgomot” nu mă refer atât la abundenţa de termeni pe care trebuie să-i stăpâneşti ca să reuşeşti să înţelegi conceptul (“grid computing”, “virtualization”, “data center”, “colocation”, scalability – şi ăştia sunt doar cei care apar la o analiză superficială, pentru că dacă te afunzi în explicaţiile savante dai peste alţi termeni mai năzdrăvani cum ar fi “capital investit”, “costuri de mentenanţă”, “IaaS”, “Paas”, “SaaS”), cât mai ales la duiumul de declaraţii şi previziuni (atât optimiste cât şi mai sumbre) făcute de oameni cu funcţii înalte în companii cu nume mari (Dell, Microsoft, Amazon, Google, Gartner). Concluzie logică: dacă lumea buna vorbeşte despre importanţa “cloud computing” şi întreprinde acţiuni în sensul ăsta, trebuie să fie important, nu?

Cloud computing înseamnă…?

Întrebând Wikipedia despre chestiune, aflăm că “Norul” este un model computaţional în care resursele (software şi spaţiile de stocare a informaţiei) sunt furnizate utilizatorului ca un serviciu prin internet. “Norul computaţional” este o metaforă inspirată atât din modul prin care internetul este reprezentat în schiţele care explică o reţea de calculatoare, dar şi din faptul că este o abstractizare a infrastructurii complexe pe care o ascunde internetul (pentru foarte multă lume internetul este egal cu partea componentă a acestuia, web-ul).

Diagramă tipică reţea calculatoare

Mie mi se pare mai uşor de înţeles acest fenomen exemplificând-ul.

Avantaje vs. dezavantaje:

Bunăoară, să ne imaginăm că în aproximativ 8-10 ani tot ce înseamnă tehnologie a informaţiei în domeniul computaţional va evolua (sau involua dupa unii) la modelul “Norului”; asta va însemna că:

1. Pentru a face ceva pe calculator (redactat un document, vizionat nişte poze sau filme, ascultat muzică, orice), va trebui doar să am la dispoziţie un navigator web (care va putea rula pe orice dispozitiv – o formă simplificată de PC, consolă de jocuri, telefon mobil cu acces internet, Kindle, în fine, orice dispozitiv cu ecran) şi o conexiune la internet; nu va mai trebui să-mi cumpăr super-calculator, să-mi cumpăr programele software necesare folosirii acestuia, să le instalez, să le configurez, să le actualizez, să-mi fac tot felul de upgrade-uri (memorii RAM, hard-disk-uri, etc.)……simplu, nu?

2. Informaţiile digitale generate de mine, adică ale mele (documentele, pozele, filmele, cântecele, mail-urile, bilanţurile contabile?) nu vor mai sta cu mine în casă (în cutia aia mare de care aminteam mai devreme), ci în câteva data centers (un fel de ferme de servere, sub forma unor încăperi în care salaşluiesc şi fac gălăgie multe calculatoare legate prin conexiuni de mare viteză la reţeaua internet), răspândite prin lumea asta mare. De ce în mai multe locuri? Din motive de siguranţă; Google afirmă că ţine 2 copii ale informaţiei originale în locuri diferite, ceea ce nu e lucru rău neapărat. Câţi dintre noi facem salvări de siguranţă măcar ale datelor noastre mai importante? Să nu mai vorbesc de copii multiple ale acestor date. Totuşi, de aici decurg în mod automat două consecinţe:

a – există posibilitatea (mică ce-i drept, da’ există), ca eu să nu am acces chiar tot timpul la informaţiile mele (probleme legate de conexiunea mea la internet, sau chiar probleme la compania care-mi găzduieşte datele mele – servere care se mai strică, deşi din ce în ce mai rar, atacuri informatice, pene de curent, etc.);

b – problema securităţii datelor mele care impune o discuţie mai elaborată. Totuşi, pentru a rezuma, teoretic datele mele ar trebui să fie mai în siguranţă în mâinile unor persoane antrenate şi plătite să facă treaba asta decât pe calculatorul meu de acasă (adică nu va mai trebui să-mi bat capul cu antiviruşi, firewall, anti spyware, anti malware, anti shitware); practic, dacă se va întâmpla migrarea în masă spre cloud computing asta se va întâmpla şi cu hacker-ii, lucru care mă face să nu mai fiu chiar atât de relaxat.

3. Vă trebui să plătesc pentru serviciile oferite de către compania care mi le furnizează; WTF? Cum adică să plătesc pentru chestii pe care acum le fac acasa gratuit (adică acum plătesc doar curentul consumat şi eventual, abonamentul la conexiunea la internet)? Aici există două tipuri de previziuni: fie vom plăti pentru serviciul computaţional o taxă sub forma unui abonament lunar (altul????), ori vom plăti acest serviciu în funcţie de cât consumăm (contorizat). Hmm…… sună al naibii de cunoscut: “Ce ai, abonament sau cartelă?”

4. Nu voi putea eu instala orice aplicaţie mă taie capul. Chiar şi numai pentru a mă juca cu ea, să văd ce ştie să facă.

Status actual şi previziuni:

Dar, ca orice evolutie, trecerea de la modelul tradiţional al computerelor personale la “cloud computing” nu se va face peste noapte, ci treptat. Bineînţeles că noi, utilizatorii fervenţi ai internet-ului ne bucurăm deja de binefacerile cloud computing-ului. Google pare să marşeze destul de serios pe acest trend prin investirea de sume deloc neglijabile în “Nor”. Hai să ne uităm pentru o clipă în partea superioară a paginii personale de GMail: avem Calendar (pe care eu îl folosesc uneori, parcă mai des în ultimul timp), Documents (pe ăsta la fel, pentru documentele de care am nevoie când sunt în deplasare sau vreau să le vadă/editeze şi alţii), Photos (serviciul pe care îl întrebuinţez când vreau să trimit şi altora pozele mele). Nimic din datele generate de mine cu ajutorul acestor servicii nu este salvat local, pe calculatorul meu. Totuşi, îl folosesc. Şi sunt convins că nu sunt singurul. Ba, mai mult, inclusiv Microsoft se murdăreşte pe maini cu Microsoft Office Live (adică Word, Excel, Powerpoint într-un browser web, chiar dacă doar în modul “citire”, deocamdată). Tot aici merită să amintesc în trecere despre războiul care se pregăteşte între Google şi Microsoft (război care, ca orice confruntare care se respectă, are la bază o diferenţă fundamentală de viziune: Microsoft – computerele personale aşa cum sunt astăzi vs. Google – cloud computing). Se zvonea mai anii trecuţi că Google va lansa un nou sistem de fişiere (file system), GoogleFS. Apoi că va lansa un nou sistem de operare, Google OS. “Zvonuri lansate doar pentru a se vorbi (şi) mai mult despre Google”, afirmau unii, “fantezii născocite de fanii înrăiţi Google”, ziceau alţii. Anul acesta Google anunţa că va lansa cândva anul viitor Google ChromeOS, un sistem de operare bazat pe browser-ul web Google Chrome. Deci un sistem de operare bazat pe un navigator web: mai are cineva vreun dubiu asupra viziunii Google despre calculatoarele personale?

Astăzi nu ne cere nimeni bani pentru cloud computing. Dar asta nu va dura la nesfârşit. Pentru că marii jucatori de pe piaţa IT cu proiecte în cloud computing îşi îndreaptă atenţia spre sectorul de unde vin banii adevăraţi: companiile. Recent însăşi administraţia Obama a lansat un portal online care oferă acces agenţiilor guvernamentale americane la aplicaţii de tipul cloud computing. Aceasta este una dintre rarele ocazii când o instituţie oficială acorda un vot de încredere unei tehnologii tinere, practica în materie fiind de adoptare a unor produse noi abia după ce acestea s-au maturizat şi au fost îndelung auditate. Trebuie să recunosc că doar un naiv crede că o companie care are la dispoziţie o variantă cloud computing atrăgătoare va mai continua să investească în IT la modul cum se făcea până nu demult. Pe de altă parte nu-mi închipui că agenţiile de securitate şi informaţii (FBI, CIA, MI6 şi câte altele ca ele), instituţiile financiare, marile companii (care companie ar risca un spionaj electronic elegant din partea concurenţei al preţioaselor sale informaţii?) nu vor fi foarte dornice să-şi expună cele mai intime proiecte şi informaţii într-un “Nor computational”.

Critici:

Aproape că uitam să amintesc despre scepticii acestei noi tehnologii: cei care spun despre cloud computing că este doar o reîntoarcere a epocii de la sfârşitul anilor ‘60 în care modelul mainframe inventat şi întreţinut de IBM avea monopol absolut. Adică exista un mega-calculator la care se conectau utilizatorii prin intermediul unor terminale. De altfel IBM-ul este unul dintre motoarele aflate în spatele mişcării cloud computing. Într-un interviu acordat de boss-ul departamentului software de la IBM, Steve Mills, acesta declara că până la sfârşitul lui 2009 IBM va înlocui 3900 de servere cu 33 de calculatoare tip mainframe din reţeaua internă a companiei, cu menţiunea că această strategie va duce la scăderea costurilor operaţionale. Nu există progres fără sceptici, doar critica naşte progresul..

Şi dorinţa mea este…

Ce mi-aş dori eu să se întâmple? Păi, ca de obicei, ce-i mai bun din ambele modele computaţionale: securitatea maximă a lumii mele digitale şi dreptul ca doar eu să am control deplin asupra acesteia, combinate cu avantajele certe oferite de cloud-computing (mobilitate, lipsa întreţinerii echipamentelor şi/sau a actualizării programelor). Doar trecerea timpului ne va oferi răspunsul la aceasta întrebare.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: AnalizeFavorite

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii

Comentează | URL trackback

  1. Dan spune:

    Foarte bun articolul ! felicitari !


Pingbacks

  1. [...] și cea mai folosită în prezent) este Shazam, care lucrează în tandem cu serviciul omonim din Nor pentru identificarea pieselor muzicale în decursul a doar câtorva zeci de secunde. Shazam este [...]

  2. [...] Niciodată nu va mai trebui să-ți amintești o parolă. Biometrica va înlocui în sfârșit anticele și rudimentarele parole, redefinind conceptul de „hacking”. IBM este de părere că autentificările/login-urile pe bază de utilizator/parolă vor merge în sfârșit la muzeul de istorie (unde sunt așteptate de cel puțin un deceniu) și vor fi înlocuite cu: definiții ale feței, scanări de retină și înregistrări ale vocii – un fel de ADN unic online. Următoare versiune de Windows (8) va implementa conceptul de autentificare pe baza unor gesturi făcute pe o fotografie aleasă de utilizator din colecția proprie, date care vor fi stocate în Norul Computațional. [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.