De ce amplifu’ stereo de 30 de ani al tatălui tău se aude mai bine decât ultimul sistem surround cumpărat

Dacă te consideri un audiofil amator sau tocmai ai plătit o sumă măricică pe vreun sistem 5+1 sau 7+1 nu o să-ți placă să auzi că sculele audio din trecut se auzeau cel puțin la fel de bine ca astea contemporane. De ce? O să ți se pară ironic dar avansul tehnologiei este de vină.

Steve Guttenberg de la Cnet face lumină în acest trend al ultimelor decenii, în care calitatea sunetului a devenit un punct de vânzare secundar din moment ce tot mai mulți oameni au început să-și cumpere echipamentele audio fie online ori de la marii retaileri. Clienții sunt mai interesați de tipul conexiunilor oferite, interfețe wireless sau numărul wattilor decât de fidelitatea audiției. Drept urmare, industria a redus bugetele alocate pentru cercetare și dezvoltare în materie de creștere a calității sunetului.

Citez din argumentația lui Guttenberg:

OK, ce este în neregulă cu asta? Inginerii trebuie să-și împartă atenția între adăugarea de noi caracteristici (care să și funcționeze!) și încadrarea într-o limită de buget. În fiecare an, producătorii de echipamente audio plătesc sume din ce în ce mai mari (sub forma redevențelor și licențelor) către Apple, Audssey, Bluetooth, HD Radio, XM-Sirius, Dolby, DTS și alte companii iar banii ăștia consumă o bucată și mai mare din bugetul noului produs. Pe urmă, aceiași ingineri trebuie să facă noul sistem să „sune bine”. Prețurile la care se vând sistemele audio la marii retaileri (cei care și vând exemplare multe) nu cresc niciodată. Modele cuprinse între 300 și 500 dolari (vorbim de piața americană aici) sunt cele mai bine vândute, la fel ca și acum 10, 20 sau 30 de ani, când modele de atunci nu erau înarmate pânâ-n dinți cu caracteristici și funcții. De undeva trebuie să se taie și, de cele mai multe ori, calitatea sunetului este sacrificată.

Mai multe, în ultimele decade, puterea medie a amplificatoarelor audio s-a redus la produsele de top. În timp ce modele basic și cele medii au mai mulți watti ca înainte (de la 20w-30w în trecut la 90w-100w în prezent), sculele de top se plafonează în jurul cifrelor de 140w-150w. Gutenberg oferă ca exemplu un amplificator Pioneer de 270w din 1980 care, fiind testat de către Innovative Audio, demonstrează că poate concura umăr-la-umăr cu ultimul model de top, ba chiar îl și depășește.

În concluzie dacă ești interesat doar în calitatea redării sunetului pentru scopuri muzicale, o sculă de calitate din trecut n-ar fi o idee chiar atât de rea.

Sursa: [Cnet]

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.