Facebook Places: scurtă descriere și părerea mea despre geolocalizare

Marele Facebook a lansat pe la sfârșitul verii trecute propria versiune a serviciului de geolocalizare, sub numele de Facebook Places. Trebuie să vă spun că Facebook s-a așezat destul de târziu la această masă, concurența în domeniu fiind deja destul de acerbă, siteuri ca Foursquare, Loopt, Gowalla chiar și mai orientatul înspre promovarea afacerilor pe plan local Yelp, având deja o vechime de câțiva ani în spate. Nu că ăsta ar trebui să fie un motiv de îngrijorare prea mare pentru compania cu sediul în Palo Alto (California) la baza serioasă de utilizatori de care se bucură Facebook (aproape de 700 milioane, după ultimele estimări). Chiar și Twitter a început să ofere de la începutul anului trecut posibilitatea de a seta locația de unde a fost postat un tweet dar valurile făcute de această facilitate au fost destul de mici.

Facebook Places logoCele trei componente ale serviciului Facebook Places permit diseminarea locației unde se află utilizatorii, găsirea prietenilor care-și dezvăluie locația și descoperirea unor noi locuri situate în apropierea locației curente. În urma vânzolelii produse pe fondul îngrijorării legate de intimitatea oferită de cea mai mare rețea socială din lume, Facebook Places are atât o opțiune de dezactivare, cât și posibilitatea de a nu-ți dezvălui locația momentan „not now”.

Și pentru că în zilele astea dacă nu ești pe Facebook nu exiști, serviciile concurente de geolocalizare au ales să-și integreze produsele cu noua platformă Facebook Places, actualizându-și propriile aplicații astfel încât fiecare utilizator al acestora (Gowalla, Foursquare ori Yelp) poate alege acum dacă vrea să-și împărtășească locația cu prietenii de pe Facebook, pe Twitter sau doar cu ceilați utilizatori care folosesc respectivul serviciu.

geolocation iconÎntrebarea de 1000 de puncte este modalitatea prin care se poate realiza monetizarea acestor servicii de geolocalizare, lucru relativ ușor de realizat dacă utilizatorilor Facebook le sunt oferite argumente convingătoare care să-i determine să folosească Facebook Places; astfel, trebuie găsit un echilibru convenabil între cele 3 ingrediente critice: găsirea de prieteni, checking-in intuitiv (lucru rezolvat în cazul lui Facebook, deoarece practic constă în acordarea permisiunii lui Facebook Places de a afișa pe perete locul în care ne aflăm la un moment dat) precum și apariția unor descrieri apetisante a locurilor marcate pe hartă. Dacă acest echilibru este atins și lumea se va înghesui să folosească Facebook Places, atunci probabil că se vor putea imagina și recompense sau oferte avantajoase venite din partea companiilor ale căror cifre de afaceri se vor mări ca urmare a surplusului de clienți câștigați de pe urma acestor servicii de geolocalizare.

Aș vrea să insist puțin pe chestiunea numărului de persoane care sunt dornice să folosească un serviciu de geolocalizare. Lucrurile care le-am povestit în paragrafele anterioare sunt valabile deocamdată doar pentru America, nu am idee cât este de funcțional Facebook Places sau Foursquare în România, cu toate că estimez că va ajunge și la noi febra aceasta a geolocalizării peste vreo 2-3 ani (odată cu ieftinirea smartphone-urilor și a abonamentelor de trafic internet prin rețelele de telefonie mobilă).

Prin urmare mă voi concentra deocamdată pe SUA. Conform unui articol apărut în New York Times, există o disproporție uriașă între mediatizarea de care se bucură serviciile de geolocalizare și folosirea lor efectivă, doar 1% dintre americani utilizându-le săptămânal. National Venture Capital Association estimează că 115 milioane de dolari au fost injectați în acest tip de servicii în 2010. Foursquare, Gowalla sau Facebook Places s-au bucurat de o mediatizare națională generoasă dar au fost primite cu scepticism de către potențialii utilizatori – 80% dintre aceștia sunt bărbați și 70% au vârste cuprinse între 19 și 35 de ani. Lucru care nu sună prea rău pentru cei interesați de lansarea unor campanii publicitare prin intermediul geolocalizării dacă te numești McDonald’s, Starbucks sau Kenvelo. Ce te faci însă dacă produsele ori serviciile tale au ca țintă un spectru mai larg de clienți decât geek-ul urban tipic dotat mai tot timpul cu un smartphone de ultimă generație și dispus să experimenteze primul cele mai proaspete servicii?

Se pare că majoritatea americanilor nu sunt interesați de aceste servicii: având o prezență online tinde să-ți umfle puțin orgoliu dar oamenii obișnuiți preferă să rămână umili: „Mergem la birou, în parc și la supermarket. Viața mea nu este atât de excitantă încât să simt nevoia să spun lumii întregi unde sunt și ce fac” – a declarat o femeie reporterului Times. „Nu-mi pot imagina pe nimeni căruia să-i pese unde sunt în fiecare minut din fiecare zi, cu excepția soției care oricum știe aceste lucruri” – este de părere un scriitor liber profesionist de 65 de ani.

Este posibil ca această reticență să fie definitorie pentru generațiile mai în vârstă, un director Loopt afirmând că „vârsta magică este cea a oamenilor născuți după 1981, an după care se poate observa o mare relaxare în percepția setărilor de intimitate și o pronunțată deschidere către online”.

Îmi pot imagina utilitatea geolocalizării în situația în care beneficiile acesteia ar aduce un aport însemnat la realizarea senzației de serendipity (de care vorbea fostul CEO Google, Erich Schmidt anul trecut). Mai concret, să zicem că fac o excursie într-un oraș pe care-l vizitez pentru prima oară și mă aflu în centrul acestuia cu vreo 4-5 ore la dispoziție în care vreau să fac ceva interesant: tot ceea ce am de făcut este să-mi deschis pe smartphone aplicația de geolocalizare, iar aceasta, bazat pe locația în care mă aflu și preferințele personale să-mi facă recomandări de genul:

  • La 300 de metri înspre nord se află un muzeu de istorie antică;
  • La 500 de metri înspre vest este situat un restaurant cu mâncare chinezească pe care l-a vizitat în trecut și prietenul meu George acestuia plăcându-i atât de mult încât l-a menționat favorabil pe Facebook;
  • La 800 de metri înspre sud este grădina zoologică a orașului unde Maria (ați ghicit, altă prietenă de pe Facebook, Foursquare sau Gowalla) a văzut niște urși panda adorabili;
  • La 1 km înspre est este un AquaPark care… în fine, cred că ați prins ideea.

De asemenea n-aș vrea ca aceeași aplicație să mă facă atent asupra unui cazino celebru ori a vreunui centru de echitație care sunt la doar 200 de metri distanță de punctul în care mă aflu, deoarece aplicația știe că aceste puncte de atracție (pentru unii) pe mine mă lasă rece.

O astfel de experiență, care ar fi un mix între POI-urile (Points of Interests) oferite în prezent de către soft-urile de navigare prin GPS (iGO, Garmin, Route66, TomTom etc.) și recomandările sociale făcute de cei din anturajul meu online, mi-ar putea oferi senzația de prieten invizibil care-mi cunoaște preferințele și-mi face live recomandări pe placul meu în funcție de punctul de pe hartă unde mă aflu.

Prin România am utilizat ocazional Google Latitude (serviciu de geolocalizare a celor din Moutain View) și, cu toate că sunt un mascul care se încadrează în intervalul de vârstă 18-35 de ani, pot afirma că doar vreo 2 dintre prietenii mei i-am văzut folosind vreodată acest serviciu.

Și adevărul este că nu-mi pasă de locul în care se află niciunul dintre aceștia.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.