Care e mai ecologică: hârtia sau suportul digital?

Sportul ăsta cu citirea informaţiilor de pe un ecran este relativ nou, comparativ cu hârtia care are câteva secole de istorie în spate pe post de suport pentru imprimat caractere.

Oare care o fi mai “verde” din punct de vedere al impactului asupra planetei pe care respirăm cu toţii? S-ar putea ca unora să să li se pară o întrebare uşoară, la care ştiu răspunsul fără să stea prea mult pe gânduri. Iniţial şi eu am fost de părere că digitalul este mult mai prietenos din punct de vedere ecologic decât hârtia, dar după ce am studiat puţin problema, am ajuns la concluzia că se pot găsi o grămadă de argumente pentru a susţine un punct de vedere sau altul. O comparaţie serioasă ar trebui să ia în calcul, pe lângă costurile întregului ciclu la ambele variante (de la materialele aflate în stare naturală, extragerea şi prelucrarea acestora, producerea hârtiei sau a suportului digital, energia consumată pe durata de funcţionare, costurile de reciclare şi procentajul în care acestea sunt reciclabile) şi variabile conexe cum ar fi gradul de regenerare a materiilor prime sau uşurinţa în exploatare.

Şi tocmai din cauză că argumentele pro şi contra sunt numeroase pentru ambele tabere, am hotărât să fac o listă cu acestea.

Digitalul (aici înţeleg să includ orice dispozitiv echipat cu ecran şi spaţiu de stocare care permite afişarea unor informaţii de tip text şi/sau poze, în vederea citirii acestora. Intră în această categorie orice PDA, PNA, smartphone, e-reader, tablet PC sau netbook capabil să îndeplinească simultan cele două condiţii enumerate în afirmaţia precedentă). De dragul obiectivităţii, nu menţionez funcţionalitatea vastă pe care o poate îndeplini suportul digital (navigat pe web, văzut filme, editare documente, citit/scris mailuri, jocuri video, apeluri telefonice), pentru că astfel e clar cine e câştigătorul: poţi face foarte multe lucruri cu un smartphone spre deosebire de o carte. Dar hai să începem:

1. procesul de producţie nu este foarte ecologic datorită materialelor folosite (aur, argint, paladiu, foarte multe mase plastice şi solvenţi de hidrocarburi);

2. majoritatea materialelor din care este fabricat un dispozitiv digital nu sunt regenerabile;

3. costurile de transport de la fabrică la cumpărător sunt mari (luând în calcul că majoritatea dispozitivelor sunt produse în Asia – China şi consumate în SUA – Europa);

4. poate fi construit o singură dată (procent foarte mic de reciclare);

5. poate afişa informaţii de nenumărate ori (statistic vorbind, câţi oameni pot citi un ziar sau o carte înainte ca aceasta să fie deteriorată? în timp ce un ecran nu se uzează, chiar dacă se holbează în el milioane de ochi);

6. creşterea numărului de gadget-uri este direct proporţională cu creşterea consumului de energie electrică (despre care suntem departe de a putea afirma că o producem în proporţie de 100% fără emanare de CO2 în atmosferă, ci dimpotrivă);

7. spaţiu ocupat infim comparativ cu hârtia (poţi pune pe o memorie de mărimea unei monede o cantitate de informaţii comparativ cu o bibliotecă municipală);

8. costul de distribuire a informaţiei este foarte redus (se rezumă practic la curentul electric consumat de toate acele dispozitive care asigură funcţionarea conexiunii la internet: modem-uri, switch-uri, routere);

Hârtia (cărţi, reviste, ziare):

1. sunt aproape 100% reciclabile – deci ecologice;

2. materia primă este regenerabilă (ba chiar există păduri întregi de pomi crescuţi pentru hârtie; este o cultură cu o durată a ciclului mai mare, dar e totuşi o cultură); ba mai mult, o pădure de copaci tineri absoarbe o cantitate mai mare de CO2 decât una cu pomi bătrâni;

3. durată de viaţă şi rezistenţă la uzură variabilă (la ziare foarte mică în comparaţie cu revistele sau cărţile, dar oricum mai mică decât la digital);

4. costurile de prelucrare, producere, transport şi reciclare sunt dificil de cuantificat pentru a face o comparaţie pertinentă cu digitalul;

5. costurile de distribuire a informaţiei sunt fără nici un dubiu mai mari decât la suportul digital; idem şi în ceea ce priveşte costurile de multiplicare;

6.eficienţă slabă a spaţiului (dacă te bate gândul să devii un pasionat serios de cărţi trebuie să ştii că astea ocupă spaţiu, nu glumă);

Cam astea mi-au venit acum în minte. Dacă mai ştiţi voi alte argumente, nu ezitaţi să mi le spuneţi. Eu aş vrea ca în viitor ziarele electronice fabricate din celuloză şi tipărite cu un fel de cerneală chiar în timp ce se actualizează informaţia să fie un vis frumos devenit realitate. Ceva în genul clipului de mai jos:

Care e părerea voastră?

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: AnalizeCe să aleg?Trenduri

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii

Comentează | URL trackback

  1. Dan spune:

    In curand cred ca hartia va fi inlocuita in cea mai mare parte de suportul digital. Marele castig va fi, taierea ma putinor copaci !

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.