Google și CIA investesc în viitorul monitorizării webului

Recorded future mock-upAtât CIA cât și Google investesc într-o companie care monitorizează web-ul în timp real – informațiile obținute astfel fiind folosite pentru a prezice viitorul.

Compania se numește „Recorded Future” și cerne zeci de mii de website-uri, bloguri și conturi de Twitter pentru a identifica relații între oameni, organizații, acțiuni și incidente – atât din prezent cât și din viitor. Într-o Carte Albă a companiei, Recorded Future afirmă că propriul motor de căutare analitico-temporal „merge mai departe decât căutarea clasică, uitându-se la legăturile invizibile dintre documentele care vorbesc despre entități ori evenimente identice ori similare”.

Ideea este de a pune cap la cap informațiile pentru a afla pentru fiecare incident în parte cine a fost implicat, când s-a întâmplat ori când s-ar putea întâmpla. Recorded Future schițează apoi tot acest noian de informații, arătând amprenta sa online pentru fiecare moment al existenței acestuia.

Chestia mișto este că în multe cazuri poți prezice curba ascendentă sau descendentă a evenimentului ” – declară Christopher Ahlberg, CEO-ul Recorded Future, un fost vânător de munte al armatei elvețiene, în prezent licențiat în informatică.

Tocmai acest detaliu esențial face ca firma de doar 16 persoane să fie atât de atractivă pentru Google Ventures (divizia de investiții a gigantului din Mountain View) și In-Q-Tel care îndeplinește același rol pentru CIA și comunitatea organismelor care au atribuții pe linia culegerii de informații din America. Investiții importante în acest domeniu face și IBM printr-un program folosit de către Departamentul pentru Justiție Juvenilă din Florida în scopul prezicerii infracționalității de către tinerii delincvenți.

Nu este pentru prima oară când Google face afaceri cu agențiile de spionaj ale Statelor Unite, în trecut solicitând ajutorul NSA (National Security Agengy) în securizarea propriilor rețele sau vânzând echipament pentru aceeași comunitate de informații. In-Q-Tel a sprijinit dezvoltarea firmei Keyhole, care a fost cumpărată de către Google în 2004, devenind ceea ce cunoaștem astăzi toți sub numele de Google Earth.

Aceasta este însă prima ocazie în care comunitatea din domeniul informațiilor și Google finanțează în același timp aceeași companie aflată la început de drum. Nimeni nu îl acuză pe Google că ar colabora direct cu CIA, dar această investiție ar putea atrage un val de critici asupra lui Google care deja nu este privit cu ochi prea buni pentru legăturile prea strânse pe care le are cu guvernul SUA, unii fiind îngrijorați că mantra liniștitoare „don’t be evil” (nu fi rău) ar putea fi uitată.

Implicațiile pentru lupta împotriva terorismului sunt majore, serviciile de spionaj americane devenind tot mai interesate în exploatarea surselor de informații open source – informații care sunt disponibile public dar deseori ascunse în avalanșa zilnică de show-uri TV, articole din ziare, postări de bloguri, clipuri video online sau reportaje radio.

„În profesia noastră, informațiile secrete nu se află întotdeauna într-un seif” – afirma generalul Michael Hayden la o conferință din 2008 pe atunci fiind încă directorul CIA – „de fapt, avem o adevărată satisfacție atunci când găsim răspunsul la o întrebare grea folosind informații pe care cineva a fost atât de stupid să le facă publice”.

Agențiile de spionaj americane, prin In-Q-Tel, au investit într-un număr de firme pentru a le ajuta să găsească mai bine acest tip de informație. „Visible Technologies” scanează zilnic peste jumătate de milion de site-uri care se încadrează în conceptul de web 2.0, culegând peste un milion de postări și conversații care au loc pe bloguri, YouTube, Twitter sau Amazon. „Attensity” aplică regulile gramaticale unor așa numite „texte nestructurate” de pe web pentru a le face mai ușor de digerat de către bazele de date ale guvernelor. „Keyhole” (acum Google Earth) a devenit un instrument nelipsit în materie de stabilire a țintelor fiind folosit inclusiv de către unitățile de informații militare.

Recorded Future extrage oameni, locuri și activități de pe paginile web. Compania examinează când și unde aceste evenimente s-au petrecut (analiză spațială și temporală) precum și tonul documentului (analiză sentimentală). Apoi aplică niște algoritmi ai inteligenței artificiale pentru a dezvălui conexiuni între jucători. Recorded Future menține un index cu mai mult de 100 de milioane de evenimente, găzduit pe serverele lui Amazon.com. Analiza se face însă pe web-ul viu.

Suntem acolo, în mijlocul evenimentelor” spune Ahlberg pe măsură ce clicăie printr-o demonstrație – „de fapt, putem întocmi dosare despre oameni în timp real

Recorded Future cu siguranță are potențialul de a identifica evenimente și trenduri din faza incipientă.

Prin unele colțuri, cercetarea atentă a legăturilor politice ale lui Google se potrivește cu creșterea preocupărilor în privința modului în care compania colectează și folosește uriașele baze de date care conțin informații despre căutările utilizatorilor, e-mailuri, hărți și documente online. Google, după cum știm cu toții, păstrează un volum titanic de informații despre fiecare aspect al vieților noastre online. Până acum, utilizatorii au avut în mare parte încredere în companie, datorită calității produselor Google și promisiunilor companiei de a nu abuza de aceste informații.

Cu toate acestea, neliniștea a crescut în ultimul timp, fiind amplificată de scandalul colectării celor peste 600GB de date din rețele Wi-Fi prin care au trecut mașinile ce făceau poze pentru proiectul Street View (Google jură că incidentul a fost un accident).

Pe de altă parte, Steven Aftergood, un observator critic al comunității de informații și membru al Federației Oamenilor de Știință Americani, nu este prea îngrijorat de tranzacția dintre Google și Recorded Future. Deocamdată:

Din punctul meu de vedere, această (tranzacție) devine îngrijorătoare sau nu în funcție de gradul de tranparență implicat. Dacă totul se joacă cu cărțile pe masă – de la contracte și până la rezultate – atunci nu văd nici o problemă aici. Dar dacă există goluri în comunicatele oficiale, atunci acestea vor fi umplute cu scepticismul publicului sau chiar mai rău și nu fără un motiv întemeiat.

Să fie acesta începutul psihoistoriei lui Hari Seldon imaginate de către Isaac Asimov în seria de cărți „Fundația”?

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.