Despre DC++, huburi și download-uri ilegale

piracy keyMare vâlvă s-a făcut în săptămâna asta pe o temă mai veche și cam perimată: pirateria software. Valul a fost declanșat odată cu publicarea de către AIMR (Asociația Industriei Muzicale din România) pe site-ul lor oficial a unui comunicat intitulat fatidic: In iunie 2010, AIMR a strans probe impotriva a 40 de internauti utilizatori de DC++”. Știrea a fost preluată de către agențiile de presă, apoi a apărut la televizor, în publicațiile centrale, locale și pe mai toate blogurile relevante, după principiul bulgărelui care provoacă avalanșa.

Citez primul paragraf (de altfel și cel mai relevant):

Pe lista neagra a lunii iunie 2010, Asociatia Industriei Muzicale din Romania nominalizeaza municipiile Bucuresti, Miercurea Ciuc, Craiova, Sfantu Gheorghe, respectiv mai multe localitati din judetele Cluj, Gorj, Neamt, Vrancea, Giurgiu, Suceava, Botosani si Ilfov. Inspectorii Asociatiei Industriei Muzicale din Romania au monitorizat si adunat probe impotriva unui numar important de utilizatori de DC++ din aceste zone, care au pus la dispozitie fisiere muzicale prin intermediul internetului fara a avea dreptul de a o face, incalcand Legea Nr. 8/ 1996. AIMR trimite dosarele cu probe la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul fiecarui inspectorat judetean de politie, serviciu indreptatit sa inceapa cercetarea prin perchezitie domiciliara.

În primul rând vreau să vă spun să sunt dezamăgit. Doar 40 de internauți a reușit asociația cu pricina să dovedească într-o lună de zile? Păi eu cred că identificam cel puțin 100 pe seară dacă mă interesa problema. Cum aș fi făcut? Mă autentificam pe cele mai populare huburi (în vremea când mai făceam și eu sportul ăsta știu că erau site-uri unde puteam verifica adevărate topuri ale huburilor alcătuite după anumite criterii: cei mai mulți utilizatori activi, cele mai multe fișiere share-uite, cota minimă de share necesară pentru autentificare, cea mai mare perioadă de uptime etc.) și căutam după numele pieselor muzicale a căror copyright îl apăr. Iar dacă mp3-ul cu pricina este foarte căutat, îl vei găsi cu siguranță oferit la descărcare de câțiva zeci, dacă nu sute de internauți. Următorul pas era alegerea pe sprânceană a câtorva utilizatori, de regulă ăia care și-au pus niște id-uri mai falice (ooops! am vrut să scriu falnice). După care, printr-un singur click dreapta de mouse alegeam opțiunea de a vedea tot ce are pus la share respectivul utilizator. Câteva printscreen-uri și gata. Următorul! Ce era așa de greu? Dacă AIMR a plătit o altă firmă terță să se ocupe de treaba asta (strângerea de probe), mi-e teamă că ia țeapă. Dacă operațiunea au făcut-o ei, „in house” atunci totul este praf în ochi. Pardon, am vrut să scriu că probabil se vrea tragerea unui semnal de alarmă. De acord și cu chestiunea asta, în principiu. Deși mă întreb, oare ce fel de fișiere partajează domnii de la AIMR atunci când se conectează pe respectivele huburi de le monitorizează? Ah, am uitat: probabil că AIMR partajează distribuții de Linux învechite sau kit-uri de programe freeware.

O altă chestie care mă pune pe gânduri este că îngrijorător de mulți români folosesc DC++ pentru a-și procura filme, muzică și, eventual, programe software. Încerc din greu să înțeleg motivele pentru care aș folosi DC++ (deși mie nu mi-a plăcut nicicând programul ăsta, motiv pentru care am folosit Strong DC++ – pentru o scurtă perioadă de timp – iar apoi rmDC) în locul unui client de torrente. Pentru a pune mai bine în evidență diferențele dintre cele două sisteme de partajare „peer-to-peer” voi face o descriere a pașilor care trebuie făcuți pentru a le folosi:

1. sistemul cu huburi și programe din categoria DC++, Strong DC++ sau rmDC++:

1.1. – descărcarea și instalarea programului (procedură similară în cazul instalării oricărui alt program ca Yahoo Messenger, Microsoft Word sau Adobe Acrobat Reader);

1.2. – configurarea programului:

1.2.1. – setarea unui director care conține fișierele ce urmează a fi partajate (necesare pentru conectarea cu succes pe huburi);

1.2.2. – setarea unei identități de utilizator (id) care trebuie să respecte o anumită sintaxă;

1.2.3. – setarea huburilor (căutarea unei liste cu huburi, adăugarea acestora în program și conectarea);

1.3 – căutarea fișierului dorit (o adevărată vânătoare care constă în identificarea filmului sau a melodiei dorite, verificarea disponibilității acestora la download, viteza de download etc.);

1.4. – descărcarea fișierului (de regulă, în același director în care se află și fișierele partajate amintite la punctul: 1.2.1)

2. sistemul cu torente și clienți de torrente:

2.1. – descărcarea și instalarea clientului de torrente – există și versiuni portabile (care nu necesită instalare, ci sunt lansați direct printr-un singur click);

2.2. – căutarea după numele fișierului dorit – se poate face în vreo 3 moduri: direct din clientul de torrente, pe google (se adaugă cuvântul „torrent” după numele căutat) sau pe site-urile dedicate găzduirii de torrente (ThePirateBay, Mininova, Maxinova, Torrentreactor, isohunt și altele);

2.3. – descărcarea torrentului (care este un fișier minuscul);

2.4 – deschiderea torrentului cu clientul de torrent, lucru care este sinonim cu începerea descărcării.

Mie personal mi se pare mult mai elegant sistemul cu torrente, chiar dacă uneori este mai ușor să găsești o melodie românească pe huburi. Dar dacă tot nu v-am convins de superioritatea torrentelor vă mai descriu o deosebire esențială între cele două sisteme și anume modul de partajare a fișierelor: pe huburi nu poți pune la share decât fișiere complete și valide (acestea fiind hashuite) pentru a fi descărcate de către ceilalți parteneri de hub, în timp ce la torrente situația este alta: fișierul care este descărcat la pasul numărul 2.3 conține, printre altele, o listă cu adresele de unde fișierul care se dorește a fi descărcat poate fi accesat pe bucăți. De exemplu, un film de 700MB este împărțit în câteva zeci de bucățele, fiecare dintre acestea putând fi descărcat de la altă persoană. Mai mult, bucăți deja descărcate din fișierul mare pot fi deja partajate cu alți parteneri de torrent. Avantajele torrentelor? Sistemul este mult mai fărâmițat decât huburile, fiind prin urmare și mult mai greu de monitorizat. Iar dacă vrei să dormi liniștit, de îndată ce ți-a venit tot filmul, poți șterge torrentul ca să nu-l mai partajezi (segmente din film fiind deja descărcate de alții de la tine încă din timpul downloadului).

De ce nu folosim noi, românii, torrentele într-o proporție mai mare? O fi din cauză că în România și pentru a intra pe YouTube sau pe Yahoo se apelează la Google?

Iar citirea unor titluri care conțineau cuvintele „zdrăngănit de cătușe” sau „pirații înfundă pușcăria” mă fac să zâmbesc îngăduitor, pentru că până acum nicio persoană nu a fost arestată în România pentru piraterie (software), un singur tânăr din Arad fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în primă instanță (recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis și cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara). Și băiatul ăsta din Arad nu a fost prins descărcând muzică de pe net ci cu un metru cub de CD-uri și DVD-uri piratate prin casă, toate de vânzare.

În concluzie, lăsați-o mai moale băieți cu DC-ul dacă nu vreți să vă viziteze poliția. Și nu pentru că v-ar face mare rău, să vină cu mascații sau să vă prezinte pentru arestare, dar vă ridică PC-ul (sau, în cazul fericit, HDD-ul), și vă poartă pe drumuri pentru declarații, percheziții informatice – totul sfârșindu-se cu o amendă (administrativă sau penală, depinde dacă doar ați descărcat ori ați și vândut mai departe conținut aflat sub incidența copyright-ului).

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: eCrime

Etichete:

Despre autor: A avut o copilărie nefericită, lucru care se pare că l-a marcat pe viață. E cel mai în vârstă din echipa IT4Fans și, după cum îi sugerează şi ID-ul, cârcotește (pertinent, sper) pe marginea problemelor sâcâitoare din zona IT-ului. Nu poți purta cu el nicio discuție fără să-ți verse în cap toate frustrările lui, dar cu toate astea e un fârtate de nădejde și nu te lasă la greu.

RSSComentarii

Comentează | URL trackback

  1. Cali Vita spune:

    Si tu chiar crezi ca au reusit sa prinda acei 40 de pirati, pai astia de la ORDA nu au nici o legatura cu apararea dereptului artistilor, acestia din urma nu incaseaza nimic. Si la ORDA au oameni angajati pe bbaza de pile nu pe baza de competente, habar nu au cum functioneaza internetul. si daca eu am un router wireless free, cum pot dovedi ca eu eram piratul, si nu un nene care mergea pe strada si sa legat fraudulos la wifi-ul meu?

  2. Bursucul spune:

    Nu este vorba despre ORDA în articolul de mai sus; oricum, conform celor afirmate pe site-ul oficial, ORDA nu are nicio atribuție în materie de constatare a încălcării legii dreptului de autor. În privința scenariului descris de tine (cu routerul wireless free), se pare că Germania a găsit soluția.

  3. marius spune:

    fratilor spuneti-mi si mie exista strongdc++ sau odc pentru MAC? mariusxxxxx@yahoo.com va rog…….

    • Bursucul spune:

      Am aruncat o privire pe net și nu am găsit nimic din ce cauți tu… Nu m-ar mira foarte tare să nu existe așa ceva pentru MacOX :(

      • madonion spune:

        ba exista, dar nu e tocmai usor de instalat iar mariusxx… ma indoiesc ca poate sa-l instaleze… si scriu asta de pe un apple.

  4. M.ECATERINA TIMISOARA spune:

    !!!HACKERI ROMANI PE STRONG DC!!! SANT DOTATI CA SA NU POATA FI DEPISTATI DE AUTORITATI, POT LUA ORICE PERSOANA LA INTAMPLARE DE PE FACEBOOK SI DE ORIUNDE, ATACA ORICE TIP DE TELEFON FARA SA FIE CONECTAT TELEFONUL LA INTERNET, URMARESC PANA SI VIATA PRIVATA A OAMENILOR, POT FACE MULTE SI NU ESTE EXCLUS SA SI VADA O PERSOANA !!!


Pingbacks

  1. [...] la solicitarea autorităților belgiene (eu bănuiesc că cei care-și jură cu ură în barbă că vor stârpi pirateria software nu sunt străini de afacerea asta). Site-ul The Pirate Bay plătește scump prețul succesului [...]

  2. [...] și auzi o melodie care-ți place pe loc dar nu știi cine o cântă pentru a o descărca de pe torente (pardon, am vrut să spun „cumpăra”) și  reasculta până la saturație. Nu știu dacă voi [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.