Facebook și intimitatea utilizatorilor… care intimitate?

O carte de fete... la propriuMiezul problemei

Facebook se află în centrul atenției tuturor în ultima perioadă și asta din mai multe motive, unele pozitive dar cele mai multe negative. Principalul păcat de care se face vinovat Facebook este acela că intenționează să devină alfa și omega în materie de experiență web prin implementarea la scară largă a controversatei platforme Open Graph, cu prețul pierderii intimității personale a propriilor utilizatori. Sau cel puțin asta este percepția generală a criticilor.

După principiul „Puterea unui om se măsoară după tăria dușmanilor pe care-i are”, probabil că aș minți dacă aș spune că Facebook este o entitate îmbrățișată la unison de către toată lumea.

Miezul problemei este viziunea lui Facebook asupra intimității utilizatorilor, așa numitul „privacy”. Mai exact aceasta (intimitatea) este aproape inexistentă, lucru care n-ar trebui să mire pe nimeni într-o discuție serioasă despre rețele sociale. Activitatea de socializare online presupune inevitabil publicarea unor informații personale, mai ales că, de cele mai multe ori, induce o anumită stare de relaxare. Deci este oarecum natural ca oamenii să nu mai fie atât de atenți la ce tip de informații fac publice, acestea fiind mai puțin filtrate decât atunci când scriem un e-mail, de exemplu.

Criticile

Au existat în trecut cazuri când unii utilizatori Facebook s-au trezit concediați în urma unor mesaje sau poze care au ajuns sub ochii șefilor. O altă „scăpare” a celor de la Facebook în materie de „privacy”a fost cea care dezvăluia adresa IP de la care o persoană posta un comentariu pe profilul altui utilizator sau trimitea un mesaj. Lucru care nu era neapărat negativ dacă respectiva persoană era un urmărit general dar se pot imagina și situații în care o femeie se ascunde de soțul acesteia care o abuzează crunt și caută răzbunare fiind turbat că „aleasa inimii lui” nu îl așteaptă docilă acasă. Echipa de la Facebook s-a mișcat repede și a reparat această eroare într-un timp record de la ajungerea ei pe primele pagini ale marilor bloguri dar nimeni nu știe dacă cineva a avut de suferit sau a profitat de pe urma acesteia.

Pentru a oferi o imagine echilibrată, fac precizarea că Facebook a fost folosit şi pentru rezolvarea pozitivă a unor situaţii, câteva dintre acestea fiind descrise în articolul ăsta.

Nici imaginea fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, nu este una imaculată, fantomele greșelilor din tinerețe (mai degrabă pubertate) refuzând să-i dea pace: a fost acuzat nu demult de hacking (de fapt se pare că a folosit informațiile unor utilizatori Facebook împotriva acestora), precum și procesul în care era acuzat că a furat ideea Facebook de la niște foști colegi de Harvard pe care i-a plătit cu 60 de milioane de dolari ca să le cumpere tăcerea.  Din aceeași categorie de știri, lunile trecute pe când Facebook traversa o ploaie de foc cauzată de lansarea lui Open Graph, au ieșit la iveală niște mesaje care se presupun că au fost scrise de Mark Zuckerberg pe când acesta avea 19 ani și discuta cu cineva pe un serviciu de instant messaging (gen Yahoo Messenger):

Mark Z. – Da, în caz că ai vreodată nevoie de informații despre cineva de la Harvard, întreabă-mă pe mine. Am peste 4000 de conturi de e-mail, poze, adrese, SNS (id-uri de rețele sociale)

Anonim – Poftim? Cum ai reușit chestia asta?

Mark Z. – Oamenii mi le-au trimis, nu știu de ce. Ei „au încredere” în mine. Idioții.

Probabil că atitudinea lui Zuckerberg poate fi explicată în contextul încercării de a-și impresiona vreo colegă și era surprins de popularitatea serviciului pe care tocmai îl lansase, combinate cu bravada tipică oricărui tânăr de 19 ani. Totuşi, toate aceaste aspecte nu se poate spune că au darul de a crește încrederea în rândul utilizatorilor serioși de Facebook.

Poziția oficială adoptată de către Facebook a fost una de reconciliere, Mark Zuckerberg afirmând în cadrul interviurilor oficiale că există setări de „privacy”, utilizatorii putând să controleze aproape toate aspectele informațiilor care le publică prin intermediul celebrei rețele sociale. Criticii i-au răspuns lui Zuckerberg cu această diagramă a setărilor de intimitate Facebook, din care oricine este de acord că treaba nu este chiar la îndemâna utilizatorilor care au cunoștințe mediocre în materie de securitate și protejarea propriilor informații pe internet:

Facebook privacy settings chart

Pentru a rezolva și problema asta, Facebook a lansat o nouă interfață de control al setărilor de intimitate prin gruparea acestora în câteva categorii mari, lucru care a mai calmat deocamdată spiritele.

Și politica de confidențialitate (acel EULA – End User License Agreement – condiții de utilizare ale produsului pe care nu se obosește nimeni să le citească vreodată) promovată de către Facebook a evoluat continuu, de la 1002 cuvinte în 2005 la 5830 de cuvinte în 2010, fiind mai lungă chiar și decât Constituția SUA (4543 de cuvinte). Unii sunt de părere că Facebook încearcă să ascundă în spatele cuvintelor un ideal pe care l-a promovat încă de la început: acela de a face lumea mai deschisă și mai conectată:

Facebook vision

Opoziţia

Ziua de 31 mai 2010 a fost proclamată „Ziua Internațională a renunțării la Facebook” printr-o inițiativă online pusă la cale de către cei frustrați de noua direcție în care se îndreaptă Facebook după lansarea lui „Open Graph” şi a buclucașului buton „Îmi place” (care a început să apară timid și pe site-urile din România) ce promite oferirea, într-un viitor nu prea îndepărtat, a unui internet personalizat după gusturile celor care-l folosesc. Prețul plătit pentru o astfel de experienţă se pare că este împărţirea cu mai multe persoane a preferinţelor fiecăruia, lucru care nu este văzut cu ochi buni de unii.

Deşi peste 34.000 de utilizatori Facebook au promis că-şi vor şterge contul (o cifră infimă pe lângă cei 500 de milioane câţi numără Facebook în total), una este să promiţi că vei renunţa şi cu totul alta este să o şi faci. Ziua „fatidică” de 31 mai 2010 a venit şi a trecut fără ca Facebook să rămână cu vreo 100 de milioane de utilizatori mai puţini.

Companiile concurente au observat potenţialul fantastic al platformei „Open Graph” şi au lansat protocoale alternative cu scopul de a uşura crearea unei identităţi unice virtuale cu ajutorul căreia să ne putem conecta şi personaliza cât mai multe site-uri şi servicii online.

Poate cea mai răsărită dintre aceste alternative este XAuth, o platformă promovată de către Google, Yahoo şi chiar Meebo (celebrul serviciul online care-ţi permite să te conectezi simultan pe mai multe servicii de instant messaging cum ar fi Yahoo Messenger, Windows Live, Facebook, MySpace, GTalk – fără a instala vreun program special pentru asta).

Diaspora este o altă iniţiativă înjghebată de 4 studenţi programatori de la Universitatea din New York sub forma unei platforme „open source”, care promite că redă individului controlul deplin asupra propriilor informaţii din online. Proiectul „Diaspora” a ajuns celebru după ce a reuşit să acumuleze suma de peste 200.000 de dolari SUA din donaţii, lucru care ar trebui să-l pună pe gânduri pe Mark Zuckerberg.

Dar Facebook va supravieţui…

N-or fi ele chiar 500 de milioane de suflete care îşi pierd în medie vreo 6 ore săptămânal pe Facebook (asta pentru că în ciuda măsurilor luate pentru limitarea creării de conturi fictive, ştiu multe persoane care deţin mai multe conturi de Facebook şi mai există destul de multe conturi care aparţin unor entităţi: companii, formaţii de muzică, etc…) dar peste 400.000.000 sunt cu siguranţă.

De ce stă lumea atât de mult pe Facebook? În principal datorită posibilităţilor uneori hipnotice pe care le oferă: te conectezi la Facebook pentru a adăuga un prieten şi aproape simultan eşti inundat cu notificări care te anunţă că unui alt prieten i-a plăcut o poză de a ta sau ce ai scris la un moment dat (şi lista poate continua…).

De asemenea, Facebook şi-a făcut un renume de a fi foarte rapid atunci când vine vorba de repararea unor erori – le cârpeşte cu viteza luminii, lucru care ajută mult la abordarea de tipul „lansează şi pe urmă repară – abordată de către acesta în privinţă noilor caracteristici.

Închei cu citarea profitului înregistrat de Facebook în 2009: aproape 800 de milioane dolari SUA faţă de cei 500 de milioane preconizaţi, ceea ce înseamnă că în 2010 cifra magică de 1 miliard va fi cu uşurinţă depăşită.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: AnalizeeCrime

Etichete:

Despre autor: A avut o copilărie nefericită, lucru care se pare că l-a marcat pe viață. E cel mai în vârstă din echipa IT4Fans și, după cum îi sugerează şi ID-ul, cârcotește (pertinent, sper) pe marginea problemelor sâcâitoare din zona IT-ului. Nu poți purta cu el nicio discuție fără să-ți verse în cap toate frustrările lui, dar cu toate astea e un fârtate de nădejde și nu te lasă la greu.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.