Cât de eficient îți folosești tastatura? Touch typing îți spune ceva?

Mai avem nevoie de tastatură?

Dacă n-ar fi nevoie să-și bată userul și parola și să mai scrie câte un mail sau să bage în browser un URL ușor de ținut minte citit pe vreun tramvai, foarte mulți utilizatori aproape că s-ar descurca doar cu mouseul pe post de unic dispozitiv de intrare. Mai băgăm un ochi pe cancan.ro (ok, ca să scriem cancan.ro în caseta de căutare de la Google admit că avem nevoie de tastatură), dăm drumul la un playlist în Winamp cu ultimele manele ale lui Guță primite pe stick de la un prieten de nădejde, mai vedem un filmuleț pe Youtube și merge treaba. Tastatura nu este decât un obiect mult prea mare care ocupă loc pe masă, dacă ne gândim la rolul absolut minor pe care îl are. De realitatea asta au început să țină cont producătorii de hardware care au început să promoveze puternic o specie de calculator fără tastatură, specie care nu e deloc o noutate ca și concept, și anume tablet PC-ul, al cărei cel mai mediatizat reprezentant este iPad-ul lui Apple. Tablet PC-ul este un computer care se potrivește la fix pe profilul utilizatorului pe care tocmai l-am descris, utilizator care reprezintă un tipar cu o răspândire vastă în spectrul consumatorilor de IT. Pentru momentele cu totul sporadice când totuși uzerul are nevoie să aducă la cunoștința tablet PC-ului o secvență de câteva litere/cifre care de obicei nu e mai lungă de câteva zeci, acesta îi pune la dispoziție o tastatură virtuală care îi satisface cu brio necesitățile.

Dar azi nu mi-am propus să vorbesc despre tablet PC-uri ci despre bătrâna și deja foarte demodata tastatură. Un dispozitiv de introducere a datelor vechi de multe decenii care încă nu a putut fi aruncat în umbra uitării de noile idei în materie de interacțiune cu calculatoarele. Pentru că, da, calculatoarele sunt instrumente extrem de puternice care tind tot mai mult să devină o prelungire a capacităților noastre umane foarte limitate când vine vorba despre memorare și efectuarea de calcule complexe. Iar veriga slabă în utilizarea calculatoarelor o reprezintă în continuare modul absolut rudimentar în care reușim să interacționăm cu ele.

Și de acum gata cu divagațiile, ne întoarcem la subiectul articolului, tastatura.

Tastatură versus mouse

Dacă analizăm puțin comportamentul utilizatorilor în fața calculatorului observăm un lucru simplu dar evident, și anume că tastatura este utilizată cu atât mai intens cu cât utilizatorul este mai avansat, în detrimentul mouseului, care este destul de puțin folosit de către utilizatorii experți. Pe aceștia îi surprindem mai degrabă folosind tastatura cu multă dexteritate și fără a-și lua ochii de la monitor. Și asta nu numai pentru a scrie text ci și pentru a da diverse comenzi, știut fiind faptul că majoritatea programelor serioase oferă posibilitatea de a folosi combinații de taste pentru a executa diverse acțiuni. Asta pentru că interacțiunea cu calculatorul prin intermediul mouseului, deși simplă și intuitivă, este adesea destul de ineficientă iar experții tocmai asta urmăresc, eficientizarea la maximum a tuturor activităților lor. Decât să tot repoziționeze mouseul de ici colea și să clicăie pe diverse elemente de meniu, bife, câmpuri de editare (care necesită apoi mutarea mâinii de pe mouse pe tastatură pentru introducerea unei valori și apoi din nou pe mouse), experții preferă să facă toate aceste operații NUMAI din tastatură ceea ce le permite să execute aceeași secvență de acțiuni mult mai rapid. Sigur că un utilizator neantrenat, chiar dacă ar ști pe de rost combinațiile de taste asignate comenzilor respective, nu ar reuși să execute nici pe departe la fel de repede secvența de comenzi. De ce? Pentru că experții au o tehnică de tastare foarte eficientă numită touch typing.

Ce este touch typing?

Este o tehnică ce permite folosirea tastaturii nu cu un singur deget sau cu două, cum fac majoritatea utilizatorilor, ci cu toate cele zece degete. Și asta fără să se uite la tastatură. Adică exact ca în filme, când un mare hacker bate în viteză combinații de taste încercând să penetreze serverele Pentagonului. Touch typing-ul permite urmărirea permanentă a ceea ce se întâmplă pe ecran, existând posibilitatea unei intervenții prompte pentru a corecta ceea ce este de corectat. Pentru că dacă touch typing-ul nu face parte din recuzita ta atunci sunt sigur că-ți vei aminti dureros de bine cum de nenumărate ori ai pățit să introduci un text privind cu atenție la tastele pe care urma să le apeși, asta pentru ca atunci când vine vremea să mai arunci câte o privire la ecran să constați că a apărut o greșeală în urmă cu câteva cuvinte și să fii nevoit să muți cursorul înapoi ca să o corectezi, cu înjurăturile de rigoare exprimate cu voce tare sau doar în gând. Timp pierdut și nervi cheltuiți degeaba. Așa ceva nu se întâmplă la un touch typist, a cărui tehnică permite nu numai evitarea unor astfel de situații ci în primul rând o viteză de tastare net superioară.

Cum funcționează touch typing-ul?

Prin învățarea tehnicii de touch typing utilizatorul își creează niște automatisme, niște asocieri mentale între caracterele pe care dorește să le tasteze și secvența de mișcări pe care mâinile trebuie să le execute pentru a genera caracterele respective. Astfel că atunci când el dorește, de exemplu, să închidă o fereastră, mâinile lui vor tasta automat combinația Ctrl+W fără să se gândească la asta în mod conștient și fără să-și desprindă privirea de la fereastra în cauză (avem aici de a face cu o dublă asociere mentală: o dată între acțiunea de închidere a ferestrei și shortcut-ul Ctrl+W și a doua oară între Ctrl+W și mișcările pe care mâna trebuie să le execute pentru ca tastele respective să fie apăsate). Rezultatul este că utilizatorul nu va mai avea nevoie să conștientizeze toate aceste lucruri, el va face automat ce trebuie făcut iar eficiența îi va crește foarte mult. Exact la fel cum șoferii cu experiență nu se mai gândesc cum să schimbe vitezele ci o fac din automatism, din reflex.

Poziția de bază

Pentru ca creierul să poată învăța mișcările degetelor asociate cu simbolurile apăsate fără a fi nevoie să privim tastatura este nevoie ca fiecare mână să aibă o poziție de bază (de referință), urmând ca toate mișcările efectuate să fie relative la această poziție de bază. Și care este aceasta? Așa cum se vede în imaginea alăturată, este poziția în care toate degetele de la ambele mâini cu excepția degetelor mari stau pe rândul din mijloc, mâna stângă pe tastele ASDF iar mâna dreaptă pe tastele JKL; în timp ce degetele mari se odihnesc pe atotcuprinzătoarea tastă SPAȚIU.

Pentru ca mâinile să găsească ușor această poziție de bază folosind doar simțul tactil, tastele F și J (pe care în mod normal trebuie să stea degetele arătătoare) sunt prevăzute pe orice tastatură cu niște mici proeminențe din plastic pe care degetele le simt cu ușurință.

Zonele de acțiune ale degetelor

Orice altă tastă decât cele aflate sub degetele în poziția de bază se acționează întotdeauna cu un deget anume, care, înainte de apăsarea tastei, va executa o mișcare de deplasare față de poziția de bază. Deci fiecare deget are o anumită zonă de acțiune pe tastatură formată din tastele care vor fi apăsate întotdeauna numai cu degetul respectiv (vezi imaginea alăturată în care zona de acțiune a fiecărui deget al mâinii este reprezentată cu o culoare distinctă).

Astfel, în urma antrenamentului, în creier se creează automatisme prin care, pentru orice simbol pe care dorim să-l generăm, el va trimite o comandă direct către degetul care trebuie să apese tasta cu acel simbol, determinându-l să execute mișcarea necesară (deplasare de-a lungul coloanelor în sus sau în jos) pentru a atinge tasta respectivă. O dată învățată această deprindere ajungem să nu mai conștientizăm în detaliu ceea ce se întâmplă (cu alte cuvinte mecanica apăsării tastelor este transferată subconștientului), lucru care permite părții conștiente a creierului să se concentreze pe lucruri cu adevărat importante pentru ceea ce avem de făcut iar productivitatea crește enorm.

Merită să învăț și eu să tastez așa?

Dacă ești Toma necredinciosul și nu te-ai convins încă de faptul că merită să investești timp și efort ca să înveți touch typing, hai să ne uităm puțin la câteva cifre:

  • când scriem de mână reușim în medie să scriem 20-30 cuvinte pe minut (dacă avem de copiat text cam 20, dacă scriem după dictare cam 30).
  • când tastează un text, viteza de tastare a unui utilizator obișnuit este cam de 30 cuvinte pe minut (nu mă refer aici la începătorii care tastează cu un singur deget și caută tastele cu privirea). Îți poți evalua singur performanțele pe siteul http://www.typingtest.com, cu mențiunea că poate la un text în română ai reuși un scor mai mare. Pentru română poți încerca pe http://romanian-speedtest.10-fast-fingers.com/.
  • prin învățarea tehnicii touch typing se poate ajunge relativ ușor la viteze de peste 50 cuvinte pe minut. Într-un an de practică se ajunge de obicei cam la 60 cuvinte pe minut iar după mai mult antrenament, dacă ai talent, se poate depăși eventual bariera de 100 de cuvinte pe minut.
  • recordul mondial pentru text în engleză a fost tastat pe o tastatură DVORAK (vorbim despre asta puțin mai târziu) cu viteza de 150 cuvinte pe minut – viteză medie susținută pe o perioadă de cam 50 minute, iar pe intervale mai scurte 170 cuvinte pe minut, vârful fiind de 212 cuvinte pe minut). Deținătoarea recordului este scriitoarea americană Barbara Blackburn care pe vremea când făcea cursul de dactilografie a obținut rezultate dezastruoase, lucru care nu trebuie să ne mire (la urma urmei se știe că nici Einstein la școală nu i-a impresionat pe profesori).

Trebuie să fii cu adevărat înzestrat ca să treci de bariera de 100 cuvinte pe minut însă 60 față de 30 reprezintă o viteză dublă și asta nu e totul. Pentru că automatizarea procesului de tastare, cum scriam și mai sus, permite degrevarea părții conștiente a minții de o sarcină de rutină cum este tastatul, lucru care face tastarea mult mai puțin obositoare și ne permite să ne utilizăm în mai mare măsură resursele în scopuri cu adevărat creative. Așa că dacă vrei cu adevărat să-ți eficientizezi munca, învățarea acestei abilități este esențială.

Sigur că învățarea touch typing-ului necesită voință, perseverență, consecvență (ca la orice nouă deprindere este vorba despre o anumită curbă de învățare pe care trebuie să o urmezi), însă gândește-te că vei beneficia mulți ani de acum încolo de pe urma eficienței net superioare pe care ți-o vor da noile tale abilități. Pentru că nu mă aștept ca tastatura să dispară curând din arsenalul dispozitivelor de introducere a datelor în calculator, chiar dacă sistemele de recunoaștere vocală vor exploda în anii următori.

M-ai convins. Cum învăț touch typing?

Ca să înveți touch typing nu e nevoie să mergi la cursuri specializate de dactilografie, deși un profesor bun poate face minuni. Tot ce îți trebuie este un program specializat  pe care ți-l instalezi pe calculator și care te va asista în învățare. Ah, și mai ai nevoie de o motivație care să rămână vie pe durata învățării, învățare care se poate întinde pe câteva săptămâni sau chiar luni, în funcție de mai mulți factori cum ar fi:

  • vârsta și “flexibilitatea” creierului (un creier la 17 ani altfel învață decât unul la 60 ani);
  • frecvența și durata antrenamentelor (aici trebuie găsit un optim care variază de la persoană la persoană – antrenamentele e bine să fie destul de dese însă nu atât de dese încât să devină o povară – regula de bază este: fii constant, consecvent însă fără să forțezi);
  • entuziasmul pe care îl simți pentru ceea ce faci (ca să menții flacăra vie  de-a lungul săptămânilor gândește-te frecvent cum datorită noii deprinderi te vei putea dezvolta mai ușor pe direcția care te pasionează și bucură-te în sinea ta de fiecare progres pe care îl faci);

Programul te va învăța touch typing în mai multe lecții împărțite în etape. Mai întâi vei tasta secvențe formate numai din caracterele de pe tastele aflate sub degetele din poziția de bază, apoi treptat programul îți va introduce taste noi până când aria de acțiune a fiecărui deget se va extinde la întreaga zonă reprezentată în imaginea despre care vorbeam mai sus.

Ce program să folosești? Îți pot recomanda programul pe care l-am folosit eu cu ani în urmă să învăț touch typing (este vorba despre Typing Master), însă există și alte alternative cel puțin la fel de bune. Dacă ai în ogradă un calculator cu sistem de operare Linux poți folosi programul KTouch care este gratuit și face parte din suita KDE-EDU pentru KDE (îl ai în repository în cele mai multe dintre distribuții).

Parcurgând lecțiile prin care te trece programul vei ajunge la un moment dat la nivelul la care ar fi cazul să să începi să tastezi și în afara lecțiilor urmărind regulile din touch typing, chiar dacă la început va trebui să faci mișcările în mod (semi)conștient (automatismele nefiind complet create) iar productivitatea îți va fi într-o primă fază mai scăzută decât dacă ai continua să tastezi empiric (cum tastai și până acum). Dar nu te descuraja: continuă să tastezi după regulile touch typing și vei vedea că în scurt timp vei egala productivitatea pe care o aveai înainte și apoi o vei depăși tot mai mult pe măsură ce trec săptămânile.

O să începi tot mai des să folosești keyboard shortcuts pentru acțiunile pe care le execuți frecvent în diverse aplicații – îți va fi mult mai la îndemână să tastezi o combinație de taste dintr-o singură mișcare automată a degetelor decât să te pui să muți șoarecele pe masă până ajungi în zona cu pricina și să dai clic.

După un timp vei ajunge la nivelul la care nu mai poți concepe să tastezi altfel decât prin touch typing și atunci te vei simți cu adevărat recompensat pentru efortul depus, mai ales că vezi cum noua ta deprindere te face să fii mai sigur pe tine și să ai mult mai mult spor în ceea ce faci.

Și cu asta am încheiat ce am avut de spus despre touch typing – nu-mi rămâne decât să-ți doresc spor la treabă!

Variante de dispunere a tastelor

Tastatura QWERTY cu care suntem noi obișnuiți are de departe cel mai răspândit mod de dispunere a tastelor (keyboard layout), însă nu este singurul și nici măcar nu este cel mai eficient. Presupunând că dorim să introducem text într-o anumită limbă, se pot determina literele care apar cel mai frecvent în cuvintele acelei limbi și se poate concepe o variantă de dispunere a tastelor optimizată pentru acea limbă, astfel încât literele respective să fie dispuse în locațiile corespunzătoare degetelor din poziția de bază descrisă mai sus iar literele mai puțin utilizate să fie amplasate în locuri  mai îndepărtate de poziția de bază. Cum trăim într-o lume deschisă ar fi nepractic să avem câte o variantă de tastatură pentru fiecare limbă și, ca te obicei, limba vorbită de culturile mai avansate ar trebui să se impună și în acest domeniu.

Astfel, ne-am putea imagina că tastatura QWERTY este optimizată pentru una din limbile de circulație internațională, cum ar fi engleza. Greșit. Circula chiar o legendă potrivit căreia aranjarea tastelor de pe tastatura QWERTY (pusă la cale pe vremea bătrânelor mașini de scris mecanice) a fost gândită chiar să încetinească viteza de tastare pentru că mașina era suficient de rudimentară încât să se blocheze dacă utilizatorul încerca să tasteze prea repede.

Dr. August Dvorak, după ce a studiat frecvența de apariție a literelor în limba engleză, a patentat în 1936 un nou aranjament al tastelor menit să asigure o performanță superioară la tastarea de text în engleză față de clasicul aranjamentul QWERTY. Vocalele, care apar destul de des în engleză ca și în majoritatea limbilor, de altfel, au fost amplasate sub degetele mâinii stângi în poziția de bază iar consoanele mai frecvente, D, H, T, N și S sub degetele mâinii drepte. Cu toate că s-au făcut mai multe teste care au demonstrat că tastatura Dvorak este superioară, ulterior s-a constatat că testele nu au fost 100% relevante. Și cum nu era foarte evident că tastatura Dvorak ar permite obținerea de performanțe sensibil mai ridicate comparativ cu QWERTY, nu este de mirare faptul că din 1936 și până în zilele noastre ea nu a reușit să detroneze QWERTY – oamenii nu au fost dispuși să facă o schimbare atât de radicală încât să renunțe la un standard unanim recunoscut și să învețe să tasteze pe o tastatură complet diferită în condițiile în care nu exista o motivație suficientă pentru asta.

Ergonomie

În afară de ordinea în care apar simbolurile inscripționate pe taste, se pot imagina variațiuni și în legătură cu forma tastaturii. Modelul cel mai simplu de tastatură are tastele dispuse pe o suprafață plană în formă de dreptunghi, însă în urma analizei diverselor aspecte anatomice implicate atunci când tastăm s-au conturat mai multe criterii pe care trebuie să le îndeplinească o tastatură ca să fie considerată ergonomică, adică să fie comod și plăcut de utilizat pe durate lungi de timp și în același timp să permită obținerea unor performanțe superioare în utilizare.

La mașinile de scris vechi planul tastelor este înclinat înspre operator însă tastarea pe o tastatură modernă, cu taste care se apasă ușor, este foarte diferită de cea pe o mașină de scris veche, unde era necesară practic lovirea tastelor cu degetele. În cazul unei tastaturi moderne este mai ergonomică înclinarea planului tastelor nu către utilizator ci puțin invers, către monitor (reverse slope keyboard), tastatura fiind prevăzută și cu un suport pentru sprijinirea încheieturii mâinii (wrist rest). Înclinarea planului tastelor înspre monitor face ca degetele să “cadă” pe taste astfel încât încheietura mâinii să fie relaxată iar oasele carpiene ale palmei să vină în prelungirea oaselor antebrațului (radius și cubitus), prevenind astfel apariția sindromului tunelului carpian (carpal tunnel syndrome). O idee apărută tot din același considerent al aliniamentului oaselor carpiene ale palmei cu cele ale antebrațului fost de a împărți tastele în două jumătăți ușor distanțate între ele (jumătatea stângă și cea dreaptă) iar rândurile cu taste din jumătatea stângă să nu fie în prelungire cu rândurile cu taste din jumătatea dreaptă, ci să formeze un unghi corespunzător unghiului format de cele două antebrațe care nu sunt nici ele perfect paralele când tastăm (din cauză că palmele sunt mai apropiate între ele decât coatele).

Și tot din dorința de a nu forța mâinile să stea într-o poziție foarte diferită de poziția lor naturală s-a născut și ideea de a curba planul în care se află tastele astfel încât mijlocul tastaturii să fie mai sus decât marginile stângă și dreaptă. Astfel palmele nu stau orizontal pe tastatură ci sunt ușor înclinate spre exterior, poziție mai naturală decât cea în care ele ar fi forțate să stea orizontal.

În căutările mele după o tastatură cât mai ergonomică m-am oprit la Microsoft Natural Ergonomic Keyboard 4000, o tastatură care îndeplinește în bună măsură toate criteriile de mai sus și care pe mine personal mă satisface pe deplin. Pentru amatorii de tastaturi wireless există Microsoft Natural Desktop 7000 care include aceeași tastatură în variantă wireless împreună cu un mouse ergonomic pe care l-aș numi, însă, controversat.

Bine, lucrurile se pot împinge și mai departe. După mai multe păreri poziția naturală a mâinilor puse pe o masă este de fapt cu palmele verticale, deci cu degetele mari în sus. Ca atare a apărut și tastatura care să țină cont de treaba asta, numită Safetype Keyboard și care arată cum se vede în poza alăturată. Clar că celor mai mulți li se va părea total fantezistă și nepractică și evident că nu este pentru cei care nu știu touch typing – eu unul nu-mi pot imagina cum ar fi să fiu nevoit să mă uit la taste în timp ce tastez pe o astfel de tastatură. Mai ales dacă ai și cântat la acordeon la viața ta probabil te-ai putea obișnui cu poziția palmelor care mi se pare într-adevăr identică cu cea a mâinilor în repaos, trecând peste prima senzație de “ciudățenie”. Deci nu mă miră faptul că producătorii afirmă că este singura tastatură despre care s-a dovedit că nu are efecte negative asupra mâinilor în cursul utilizării îndelungate. Cu toate astea nu cred c-o să-mi iau așa ceva, rămân la tastatura Microsoft despre care vorbeam mai devreme și decizia nu cred că este una subiectivă, mai ales că nu sunt fan Microsoft. Mai degrabă, dacă recitesc cartea Alchimistul, o să merg pe mâna Coțofanei și o să-mi iau o tastatură din asta, că tot mă preocupă subiectul transformărilor.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: AnalizeTrenduri

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii

Comentează | URL trackback

  1. faze tari spune:

    Dupa cca 2 ani de tastat intens,cel putin 1000 cuvinte pe zi am ajuns sa pot spune ca si eu fac parte din seria acestor oameni care tasteaza fara a se mai uita la tastatura.
    problema minora apare in momentul in care schimb tastatura, nu prea sunt obisnuit inca cu toate tipurile,insa in 5 minute de analizat si alcatuit diverse cuvinte,ma obisnuiesc.
    Defapt,o consider o incalzire :D

  2. George spune:

    Cea mai usoara cale catre touch-typing este rearanjarea tastelor de pe tastatura intr-o ordine aleatoare sau indepartarea completa a literelor. Eu am ales varianta 1 si de vreo 3 ani nu ma mai uit la tastatura..

  3. ciresica spune:

    70/80 cuvinte pe minut deocamdata.

  4. ovidiu spune:

    fratilor eu am reusit 88 pe tastatura laptop cu 1 greseala, dar nu-mi imaginez 130, 150, 212, etc.. va rog dati-mi o sugestie

    nici macar nu pot citi atat


Pingbacks

  1. [...] Cât de eficient îți folosești tastatura? Touch typing îți spune ceva? [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.