De ce Windows este sistemul de operare perfect…pentru Microsoft

Microsoft Windows LogoPentru că nu puţină lume m-a urecheat “virtual” după ce am publicat articolul despre Apple (ba chiar unii s-au grăbit să mă catalogheze ca “Windowsaur”), iată că a sosit şi ziua în care voi scrie despre Windows.

După cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, nu cred că există sistemul de operare perfect, motiv pentru care nu sunt un fan înrăit al nici unui sistem de operare pentru PC-uri. Totuşi, trebuie să existe nişte motive pentru care Windows-ul are cota de piaţă majoritară în acest moment, iar motivele astea le ştim cu toţii dacă încercăm preţ de câteva clipe să găsim un răspuns la întrebarea: “De ce folosim Windows?“.

Primul răspuns care-mi vine în minte este “Pentru că e peste tot!”. Începând de la calculatorul pe care-l cumperi de la hypermarket şi terminând cu display-urile pe care le zăreşti când mergi la câte o instituţie publică să-ţi achiţi vreo taxă. Sau la bancă. Pentru că inclusiv sloganul iniţial al lui Microsoft, “Câte un computer pe fiecare birou şi în fiecare casă” s-a transformat în mai simplul “Windows pretutindeni”.

Aş putea scrie cu uşurinţă un articol pe tema asta care să conţină peste 10.000 de cuvinte, dar cum nu vreau să plictisesc pe nimeni, voi încerca să-mi sintetizez la maxim ideile despre Windows în câteva puncte, astfel:

1. Mai nou, mai rapid. Nu am înţeles niciodată de ce, cu fiecare versiune nou lansată de Windows, era recomandabil (şi mai nou chiar imperativ necesar) să-ţi upgradezi şi platforma hardware. Prin lumea programatorilor de sisteme de operare chiar nu s-a auzit de concepte ca “progres”, “optimizare” sau “eficientizare”? Chiar nu se poate scrie un sistem de operare care să fie mai bine gândit şi proiectat astfel încât să ruleze mai rapid pe aceeaşi platformă? Exemplific cu o poantă genială şi poate chiar reală, din păcate…

/*  Source Code to Windows 98 –     Enjoy!           */

#include “win31.h
#include “win95.h”
#include “evenmore.h”

#include “oldstuff.h”
#include “billrulz.h”
#define INSTALL = HARD

char make_prog_look_big[1600000];
void main()
{
while(!CRASHED)
{
display_copyright_message();
display_bill_rules_message();
do_nothing_loop();
if (first_time_installation)
{
make_50_megabyte_swapfile();
do_nothing_loop();
totally_screw_up_HPFS_file_system();
search_and_destroy_the_rest_of_OS2();
hang_system();

}

write_something(anything);
display_copyright_message();
do_nothing_loop();
do_some_stuff();

if (still_not_crashed)
{
display_copyright_message();
do_nothing_loop();
basically_run_windows_3.1();
do_nothing_loop();
do_nothing_loop();
}
}

if (detect_cache())
disable_cache();

if (fast_cpu())
{
set_wait_states(lots);
set_mouse(speed, very_slow);
set_mouse(action, jumpy);
set_mouse(reaction, sometimes);
}

/* printf(“Welcome to Windows 3.11″); */
/* printf(“Welcome to Windows 95″); */
printf(“Welcome to Windows 98″);
if (system_ok())
crash(to_dos_prompt)
else
system_memory = open(“a:\swp0001.swp”, O_CREATE);

while(something)
{
sleep(5);
get_user_input();
sleep(5);
act_on_user_input();
sleep(5);
}
create_general_protection_fault();
}

Acum, lăsând gluma deoparte, de ce-mi ia la fel de mult timp să navighez pe net sau să editez un document indiferent că folosesc un Windows 98 cu Internet Explorer 5 sau Office 98 ori că am un Windows 7 cu Internet Explorer 8 sau Office 2007? Şi asta la 10 ani diferenţă! O perioadă de timp astronomică în industria IT! Nici nu vreau să mai pun în ecuaţie evoluţia platformelor hardware care sunt de zeci (în unele cazuri chiar de sute) de ori mai puternice decât în trecut. Oare de ce am impresia că suntem traşi în piept la modul barbar aici? Prima soluţie care ţi-ar putea veni în minte pentru problema vitezei promise de fiecare Windows nou lansat (dar care se încăpăţânează să-şi facă simţită prezenţa) ar fi să încerci instalarea unui Windows 98 pe o configuraţie din 2008. Din start te-ai lovi de 2 probleme: cea a lipsei driver-elor (compatibilitate aproape zero între 2 versiuni Windows aflate la mai mult de un grad distanţă – Windows 95 cu XP-ul, de exemplu) şi a interfeţei prăfuite, lucru care ne duce la punctul 2:

2. Mai nou, mai strălucitor. Windows 95 a fost  un mare pas înainte în materie de grafică faţă de Windows 3.1., cum a fost şi XP-ul faţă de 98, sau Windows Vista comparativ cu XP-ul. Pentru că aproape singurul capitol la care se acorda atenţie este cel al design-ului, al interfeţei cu utilizatorul. Şi nu atât în sensul uşurării interacţiunii cu acesta, cât mai ales în acela al finisării, al lustruirii, al creării unui luciu cât mai strălucitor, care să ia faţa clientului. “Ambalajul vinde marfa“, vă mai amintiţi? Parte însemnată a succesului de care se bucură Windows-ul se datorează unui desktop super-polişat sau a tumbelor care le fac diverse iconiţe sau ferestre când facem click pe ele. Schema asta prinde de minune la utilizatorul superficial (adică majoritatea covârşitoare). Grafica inspirată a Windows-ului parcă apelează acea secţiune de “bling” (tendinţă a oamenilor a aprecia obiectele strălucitoare, fără prea mare valoare materială sau spirituală), prea puţin relevantă din punct de vedere al eficienţei. Dar cât timp oamenii cumpără ultimul tip de Windows pentru că “arată mai bine decât predecesorul”, totul este în regulă … pentru Microsoft.

3. Windows-ul este foarte rapid. Atunci când este proaspăt instalat. Se mişcă foarte bine, surprinzător chiar. În momentul în care ai început să instalezi Office-ul, un antivirus, niscai codec-uri video sau vreo alternativă la Internet Explorer, poţi să uiţi de rapiditate. Mai ales că foarte puţine programe din ziua de astăzi nu se autosetează să pornească odată cu sistemul de operare, mergând pe principiul “Dacă m-ai instalat, înseamnă că ai nevoie de mine să pornesc automat la startup”. În plus, majoritatea programelor vor să “sune acasă”, fără să te întrebe evident, şi să se mai şi actualizeze automat – de ce te-ar mai deranja cu nimicuri de astea, nu? Toate procesele astea ocupă spaţiul atât pe hard-disk cât şi în RAM, în detrimentul vitezei iniţiale. Şi chestia perversă e că încetinirea asta nu este alarmant de vizibilă din start, ci se acumulează în timp.

4. Industria pe orizontală. Am scris la punctul anterior că Windows-ul nou-nouţ este fâşneţ. Necazul e că nu-l ţine prea mult, îmbătrâneşte suspect de repede. După nici 6 luni de utilizare normală, încetinirea o observă şi utilizatorul mediocru. Aici intră în schemă puzderia de companii care se întrec în a-ţi pune la dispoziţie produse minune de întinerire a mult-iubitului tău Windows: scanere şi curăţătoare de registry, defragmentatoare avansate de hard-disk-uri, suite de securitate (antiviruşi + firewall + adware), programe de monitorizare şi optimizare a sistemului, scule de back-up, cleanere de fişiere temporare sau de RAM şi lista poate continua enervant de mult. De fapt, tot ceea ce fac aceste programe este să încerce să peticească nişte erori voite de proiectare şi programare a Windows-ului. Mai că-ţi vine să crezi că există nişte acorduri încheiate între Microsoft şi marii producători de programe-utilitare pentru Windows în sensul perpetuării acestor concepte greşite şi depăşite. Altfel nu-mi explic cum de companii ca Symantec (şi altele asemenea) au ajuns atât de mari, dacă nu ar fi înregistrat vânzări la produsele lor.

În timp ce scriam acest articol mi-am amintit o povestioară despre regele cremelor de ghete. Prin America se poartă denumiri de astea, atribuite anumitor persoane reprezentative pentru o anumită industrie (cum ar fi “Regele Chibriturilor”, “Regele Gunoaielor” sau “Regele Hârtiei Igenice”). Mă rog, altă lume, în care cei care muncesc nu sunt huliţi şi priviţi de sus. Revenind la povestioara cu regele cremelor de ghete, acesta este întrebat care este secretul succesului şi al averii considerabile pe care a reuşit să o acumuleze. Regele a răspuns că nu există nici un secret, cu excepţia faptului că a reuşit să creeze crema de ghete perfectă. Rugat fiind să detalieze, acesta a povestit că, tânăr fiind, îşi câştiga existenţa ca lustragiu de pantofi, ocazie cu care a studiat nevoile oamenilor în materie de creme de ghete. A ajuns la concluzia că o cremă de ghete, pentru a fi ideală trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

1. să fie uşor de aplicat;

2. după lustruire să aibă un luciu strălucitor;

3. să nu ţină prea mult (maxim 3 zile);

4. să nu fie prea scumpă.

După care s-a pus pe treabă şi a comandat unui cercetător să conceapă o astfel de cremă de ghete, din vânzarea căreia a ajuns multi-miliardar.

ADeoarece Windows-ul răspunde foarte bine cerinţelor de mai sus, sunt convins că Bill Gates ştie demult povestea asta. Şi nu poţi să-l acuzi că nu a creat sistemul de operare perfect … pentru el.

Primul răspuns care-mi vine în minte este “Pentru că e peste tot!”. Începând de la calculatorul pe care-l cumperi de la hypermarket şi terminând cu display-urile pe care le zăreşti când mergi la câte o instituţie publică să-ţi achiţi vreo taxă. Sau la bancă. Pentru că inclusiv sloganul iniţial al lui Microsoft, “Câte un computer pe fiecare birou şi în fiecare casă” s-a transformat în mai simplul “Windows pretutindeni”.

Aş putea scrie cu uşurinţă un articol pe tema asta care să conţină peste 10.000 de cuvinte, dar cum nu vreau să plictisesc pe nimeni, voi încerca să-mi sintetizez la maxim ideile despre Windows în câteva puncte, astfel:

1. Mai nou, mai rapid. Nu am înţeles niciodată de ce, cu fiecare versiune nou lansată de Windows, era recomandabil (şi mai nou chiar imperativ necesar) să-ţi upgradezi şi platforma hardware. Prin lumea programatorilor de sisteme de operare chiar nu s-a auzit de concepte ca “progres”, “optimizare” sau “eficientizare”? Chiar nu se poate scrie un sistem de operare care să fie mai bine gândit şi proiectat astfel încât să ruleze mai rapid pe aceeaşi platformă? Exemplific cu o poantă genială şi poate chiar reală, din păcate…

/*  Source Code to Windows 98 –     Enjoy!           */

#include “win31.h”
#include “win95.h”
#include “evenmore.h”
#include “oldstuff.h”
#include “billrulz.h”
#define INSTALL = HARD

char make_prog_look_big[1600000];
void main()
{
while(!CRASHED)
{
display_copyright_message();
display_bill_rules_message();
do_nothing_loop();
if (first_time_installation)
{
make_50_megabyte_swapfile();
do_nothing_loop();
totally_screw_up_HPFS_file_system();
search_and_destroy_the_rest_of_OS2();
hang_system();
}

write_something(anything);
display_copyright_message();
do_nothing_loop();
do_some_stuff();

if (still_not_crashed)
{
display_copyright_message();
do_nothing_loop();
basically_run_windows_3.1();
do_nothing_loop();
do_nothing_loop();
}
}

if (detect_cache())
disable_cache();

if (fast_cpu())
{
set_wait_states(lots);
set_mouse(speed, very_slow);
set_mouse(action, jumpy);
set_mouse(reaction, sometimes);
}

/* printf(“Welcome to Windows 3.11″); */
/* printf(“Welcome to Windows 95″); */
printf(“Welcome to Windows 98″);
if (system_ok())
crash(to_dos_prompt)
else
system_memory = open(“a:\swp0001.swp”, O_CREATE);

while(something)
{
sleep(5);
get_user_input();
sleep(5);
act_on_user_input();
sleep(5);
}
create_general_protection_fault();
}

De ce-mi ia la fel de mult timp să navighez pe net sau să editez un document indiferent că folosesc un Windows 98 cu Internet Explorer 5 sau Office 98 ori că am un Windows 7 cu Internet Explorer 8 sau Office 2007? Şi asta la 10 ani diferenţă! O perioadă de timp astronomică în industria IT! Nici nu vreau să mai pun în ecuaţie evoluţia platformelor hardware care sunt de zeci (în unele cazuri chiar de sute) de ori mai puternice decât în trecut. Oare de ce am impresia că suntem traşi în piept la modul barbar aici? Prima soluţie care ţi-ar putea veni în minte pentru problema vitezei promise de fiecare Windows nou lansat (dar care se încăpăţânează să-şi facă simţită prezenţa) ar fi să încerci instalarea unui Windows 98 pe o configuraţie din 2008. Din start te-ai lovi de 2 probleme: cea a lipsei driver-elor (compatibilitate aproape zero între 2 versiuni Windows aflate la mai mult de un grad distanţă – Windows 95 cu XP-ul, de exemplu) şi a interfeţei prăfuite, lucru care ne duce la punctul 2:

2. Mai nou, mai strălucitor. Windows 95 a fost  un mare pas înainte în materie de grafică faţă de Windows 3.1., cum a fost şi XP-ul faţă de 98, sau Windows Vista comparativ cu XP-ul. Pentru că aproape singurul capitol la care se acorda atenţie este cel al design-ului, al interfeţei cu utilizatorul. Şi nu atât în sensul uşurării interacţiunii cu acesta, cât mai ales în acela al finisării, al lustruirii, al creării unui luciu cât mai strălucitor, care să ia faţa clientului. “Ambalajul vinde marfa“, vă mai amintiţi? Parte însemnată a succesului de care se bucură Windows-ul se datorează unui desktop super-polişat sau a tumbelor care le fac diverse iconiţe sau ferestre când facem click pe ele. Schema asta prinde de minune la utilizatorul superficial (adică majoritatea covârşitoare). Grafica inspirată a Windows-ului parcă apelează acea secţiune de “bling” (tendinţă a oamenilor a aprecia obiectele strălucitoare, fără prea mare valoare materială sau spirituală), prea puţin relevantă din punct de vedere al eficienţei. Dar cât timp oamenii cumpără ultimul tip de Windows pentru că “arată mai bine decât predecesorul”, totul este în regulă … pentru Microsoft.

3. Windows-ul este foarte rapid. Atunci când este proapăt instalat. Se mişcă foarte bine, surprinzător chiar. În momentul în care ai început să instalezi Office-ul, un antivirus, niscai codec-uri video sau vreo alternativă la Internet Explorer, poţi să uiţi de rapiditate. Mai ales că foarte puţine programe din ziua de astăzi nu se autosetează să pornească odată cu sistemul de operare, mergând pe principiul “Dacă m-ai instalat, înseamnă că ai nevoie de mine să pornesc automat la startup”. În plus, majoritatea programelor vor să “sune acasă”, fără să te întrebe evident, şi să se mai şi actualizeze automat – de ce te-ar mai deranja cu nimicuri de astea, nu? Toate procesele astea ocupă spaţiul atât pe hard-disk cât şi în RAM, în detrimentul vitezei iniţiale. Şi chestia perversă e că încetinirea asta nu este alarmant de vizibilă din start, ci se acumulează în timp.

4. Industria pe orizontală. Am scris la punctul anterior că Windows-ul nou-nouţ este fâşneţ. Necazul e că nu-l ţine prea mult, îmbătrâneşte suspect de repede. După nici 6 luni de utilizare normală, încetinirea o observă şi utilizatorul mediocru. Aici intră în schemă puzderia de companii care se întrec în a-ţi pune la dispoziţie produse minune de întinerire a mult-iubitului tău Windows: scanere şi curăţătoare de registry, defragmentatoare avansate de hard-disk-uri, suite de securitate (antiviruşi + firewall + adware), programe de monitorizare şi optimizare a sistemului, scule de back-up, cleanere de fişiere temporare sau de RAM şi lista poate continua enervant de mult. De fapt, tot ceea ce fac aceste programe este să încerce să peticească nişte erori voite de proiectare şi programare a Windows-ului. Mai că-ţi vine să crezi că există nişte acorduri încheiate între Microsoft şi marii producători de programe-utilitare pentru Windows în sensul perpetuării acestor concepte greşite şi depăşite. Altfel nu-mi explic cum de companii ca Symantec (şi altele asemenea) au ajuns atât de mari, dacă nu ar fi înregistrat vânzări la produsele lor.

În timp ce scriam acest articol mi-am amintit o povestioară despre regele cremelor de ghete. Prin America se poartă denumiri de astea, atribuite anumitor persoane reprezentative pentru o anumită industrie (cum ar fi “Regele Chibriturilor”, “Regele Gunoaielor” sau “Regele Hârtiei Igenice”). Mă rog, altă lume, în care cei care muncesc nu sunt huliţi şi priviţi de sus. Revenind la povestioara cu regele cremelor de ghete, acesta este întrebat care este secretul succesului şi al averii considerabile pe care a reuşit să o acumuleze. Regele a răspuns că nu există nici un secret, cu excepţia faptului că a reuşit să creeze crema de ghete perfectă. Rugat fiind să detalieze, acesta a povestit că, tânăr fiind, îşi câştiga existenţa ca lustragiu de pantofi, ocazie cu care a studiat nevoile oamenilor în materie de creme de ghete. A ajuns la concluzia că o cremă de ghete, pentru a fi ideală trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

1. să fie uşor de aplicat;

2. după lustruire să aibă un luciu strălucitor;

3. să nu ţină prea mult (maxim 3 zile);

4. să nu fie prea scumpă.

După care s-a pus pe treabă şi a comandat unui cercetător să conceapă o astfel de cremă de ghete, din vânzarea căreia a ajuns multi-miliardar.

Deoarece Windows-ul răspunde foarte bine cerinţelor de mai sus, sunt convins că Bill Gates ştie demult povestea asta. Şi nu poţi să-l acuzi că nu a creat sistemul de operare perfect … pentru el.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: A avut o copilărie nefericită, lucru care se pare că l-a marcat pe viață. E cel mai în vârstă din echipa IT4Fans și, după cum îi sugerează şi ID-ul, cârcotește (pertinent, sper) pe marginea problemelor sâcâitoare din zona IT-ului. Nu poți purta cu el nicio discuție fără să-ți verse în cap toate frustrările lui, dar cu toate astea e un fârtate de nădejde și nu te lasă la greu.


Trackbacks

  1. bagamare.ro spune:

    De ce Windows este sistemul de operare perfect…pentru Microsoft | IT4Fans – te ajută să te miști în IT!…

    Pentru că nu puţină lume m-a urecheat “virtual” după ce am publicat articolul despre Apple (ba chiar unii s-au grăbit să mă catalogheze ca “Windowsaur”), iată că a sosit şi ziua în care voi scrie des……

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.