Gmail a împlinit 6 ani

De câteva zile serviciul de mail al lui Google, Gmail, a făcut șase anișori. Factorul inovator pe care l-a adus Gmail în lumea webmailului gratuit fiind greu de contestat, aș trece în revistă șase puncte cu care Gmail a avut un cuvânt important de spus în domeniu:

1. Spațiul de stocare ultrageneros

Îmi amintesc că limita de 4MB pe care o avea Yahoo Mail la începutul lui 2004 mă “strângea” urât de tot – trebuia să fiu atent să mai șterg mesajele neesențiale din când în când. Apariția lui Gmail a adus nu de două ori sau de zece ori mai mult, ci direct un spațiu de stocare de un gigabyte, adică de 250 de ori mai mult decât în Yahoo Mail.

La scurt timp după lansarea Gmail, ceilalți jucători din segmentul serviciilor de webmail gratuit nu au întârziat să reacționeze la lovitura crâncenă aplicată de Google. Astfel, Yahoo Mail a sărit spectaculos de la 4MB la 100MB încă rămânând departe de a egala gigabyteul oferit de Google iar Hotmail a făcut un salt mai modest de la 2MB la 25MB.

Mai mult, la un an de la lansarea serviciului, Google a dublat spațiul la 2GB și a introdus pe pagina de autentificare un contor cu spațiul disponibil pentru mesajele dintr-un cont de mail, contor care creștea văzând cu ochii și care este menținut acolo și în ziua de azi, valoarea depășind între timp 7.25GB, deci de peste șapte ori valoarea de la lansare. Aspectul, deși minor, a marcat multe puncte la capitolul “impresie artistică”, contribuind la feelingul general specific al noii (pe atunci) aplicații de webmail. Într-un mod deloc surprinzător, Yahoo a reacționat din nou și de data asta, ridicând ștacheta la 1GB iar Hotmail s-a mișcat ceva mai greu, ajungând la 1GB abia în 2006.

2. Nu mai șterge mesaje – arhivează-le

Spațiul disponibil fiind mai mult decât generos la vremea respectivă, Google nu a ratat ocazia să sublinieze că folosind noul lor serviciu de webmail nu va mai fi nevoie vreodată să ștergi vreun mesaj, ceea ce în cazul marii majorități a utilizatorilor era perfect adevărat. Google a pus la dispoziție în schimb facilitatea de arhivare a mesajelor de care utilizatorii nu mai au nevoie. Arhivarea echivala cu ștergerea prin aceea că mesajul dispărea din câmpul vizual al utilizatorului însă mesajul era totuși păstrat, putând fi recuperat la nevoie și putând fi găsit în urma operației de căutare. Ștergerea mesajelor era posibilă însă printr-un buton bine ascuns, buton pe care Google a consimțit să-l facă mai vizibil în 2006 în urma faptului că exista o cerere în acest sens din partea utilizatorilor – la urma urmei chiar există mesaje pentru care poți băga mâna în foc că n-o să mai ai nevoie în veci de ele – și atunci de ce nu le-ai șterge definitiv?

3. Organizarea mesajelor sub formă de conversații

Google a identificat corect faptul că are al naibii de mult sens faptul că mesajele prin care s-a răspuns (direct sau indirect) la un mesaj original să fie grupate împreună cu acesta, pentru că în momentul în care ai nevoie să găsești un anumit mesaj din trecut, sunt șanse mari să vrei să ai acces și la celelalte mesaje care fac parte din aceeași conversație. Și atunci, în momentul în care apare un nou mesaj de răspuns, el nu mai este prezentat în inbox ca un mesaj separat, ci ca un mesaj prezentat în contextul conversației din care face parte.

Gruparea mesajelor în conversații a facilitat foarte mult înțelegerea subiectului în jurul căruia gravitează mesajele respective și s-a dovedit a fi un aspect care a contat foarte mult la acel feeling deosebit al aplicației Gmail despre care vorbeam mai devreme.

4. Etichete în loc de foldere

Un alt aspect care ține de simțul comun și pe care Google a arătat că l-a înțeles încă de la începutul Gmail-ului a fost legat de clasificarea mesajelor. În acest scop sistemele webmail existente ofereau posibilitatea grupării mesajelor în foldere, directoare, cataloage sau cum vreți să le numim, limitarea constând în faptul că orice mesaj aparține unui singur director. Numai că în practică apare frecvent situația în care un mesaj poate foarte bine să aparțină din punct de vedere semantic la mai multe categorii în același timp, ceea ce nu se putea implementa folosind modelul folderelor. Google nu a introdus în Gmail clasicul concept de foldere ci în schimb a făcut ca mesajele să poată fi etichetate și nu neapărat folosind o singură etichetă ci mai multe în același timp. De exemplu putem eticheta un mesaj conținând o ofertă privind un concediu în egipt cu etichetele oferte, concedii, egipt – mesajul apărând apoi în lista cu mesajele etichetate cu oricare din cele trei cuvinte.

5. Publicitate contextuală

Publicitatea în sistemele webmail de dinainte de Gmail consta în diverse bannere mișcătoare, colorate țipător, care îți săreau în față și te stresau aiurea, șansa ca tu să fii interesat de respectiva ofertă fiind relativ mică. Asta ca să nu mai vorbim despre fenomenul de a înceta să te mai uiți la conținutul reclamelor, indiferent cât de stridente ar fi ele, după ce te-ai lămurit că ți se bagă sub nas chestii care nu te interesează.

Aici Google a schimbat macazul: publicitatea din Gmail era cu totul altceva: discretă și la obiect, lucru care a fost posibil în urma faptului că era scanat în prealabil conținutul mesajului pentru a putea determina tipul de publicitate care ar avea șanse maxime să fie considerat ca fiind de interes. De aici a decurs un circ întreg, obsedații de “privacy” fiind, evident, deranjați de faptul că era efectuată o scanare asupra conținutului mesajelor lor.

6. Interminabilul Beta

Până la Gmail eram obișnuiți ca un produs în stadiu beta să se evolueze într-un timp nu foarte lung în versiunea finală a produsului. Google ne-a demonstrat că se poate și altfel. Serviciul Gmail a fost lansat în fază beta, concomitent cu sistemul de invitații prin care se asigura că ritmul de creștere a utilizatorilor noului serviciu era ținut sub control, oferindu-i lui Google posibilitatea de a nu fi luat prin surprindere cu un număr insuficient de servere asaltate de un număr exagerat de utilizatori apăruți peste noapte, situație care ar fi putut periclita grav calitatea serviciului. Numai că anii treceau și Gmail tot în beta rămânea, calitate pe care și-a pierdut-o abia după cinci ani de la lansare.

S-au mai văzut și alte aplicații Web 2.0 rămase cu anii în stadiul beta, cum ar fi Google Maps, Flickr, del.icio.us. Este o modalitate de a putea oferi în mod constant facilități noi în respectivele aplicații, facilități utilizabile fără probleme în majoritatea cazurilor chiar dacă nu au fost încă testate la sânge, cum s-ar impune într-o aplicație matură.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: AnalizeNoutăţi

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.


Pingbacks

  1. [...] ce în aprilie 2010 Gmail a adăugat caracteristica de atașare fișiere de pe desktop în e-mail-urile deschise în browser [...]

  2. [...] După 6 ani de la lansare, echipa Gmail de la Google nu se mulțumește cu locul 3 ocupat în topul furnizorilor de servicii webmail (calculat în funcție de numărul de utilizatori, pe primele două locuri fiind Hotmail și Yahoo Mail) și continuă să muncească pentru îmbunătățirea continuă acestuia. [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.