Tastatura fizică vs. virtuală (hardware vs. software)

Tastatura fizica versus cea virtualaAceastă analiză se va axa în special pe tastaturile folosite ca dispozitive de introducere a textului pentru dispozitivele mobile cu ecrane mici spre mijlocii cum ar fi smartphone-urile și/sau smartbook-urile» , dar concluziile de aici cred că pot fi extinse și la monitoarele tactile cu diagonale mai mari.

Tastatura fizică sau hardware – nu cred că mai are nevoie de prezentare sau definiție. Cu greu își poate imagina cineva un calculator modern fără o tastatură fizică QWERTY atașată, motiv pentru care probabil că va rămâne pentru mult timp de acum înainte mijlocul principal de introducere a textului în cazul desktop-urilor și al laptop-urilor (în ciuda eforturilor depuse de unii pentru a schimba modul în care interacționăm cu sistemele informatice în general și a Șopârloiului în special care și-a mai dat cu părerea asupra subiectului aici, aici și aici).

Acest avantaj al tastaturii fizice (acela de a fi omniprezente)va fi greu de surmontat de către metodele alternative inventate sau pe cale de a fiinventate, deoarece în general oamenii tind să prezinte rezistență la schimbare, cu atât mai mult cu cât alternativele vor presupune deprinderea unor tehnici sau concepte mai abstracte sau chiar virtuale. Conform unor studii, un număr deloc neglijent de oameni își setează tastaturile virtuale să reproducă sunetele unei tastaturi fizice. Deci, deși intrăm tot mai hotărât în era display-urilor interactive, oamenii vor fi greu de convins să renunțe la arhaicul sunet de „click” produs de apăsarea corectă a unei taste fizice. La urma-urmei acest sentiment poate fi interpretat și ca o ultimă redută dintre lumea fizică și cea virtuală, mai ales pentru utilizatorii începători: eu apăs un buton fizic și percep sunetul care-mi confirmă reușita acțiunii mele, dacă nu se produce și pe ecran rezultatul acțiunii mele, nu este vina mea ci a calculatorului.

O altă caracteristică importantă a tastaturilor hardware este aceea că este prietenoasă pentru tastarea „pe pipăite” sau „în orb” (blind-typing). Această metodă presupune că un utilizator folosește tastatura fără a se uita la taste ci direct la monitor. Tocmai în acest scop tastele „F” și „J” sunt prevăzute cu niște mici ridicături de plastic, folosite ca puncte de referință pentru degetele arătătoare ale mâinilor „F” pentru mâna stângă respectiv „J” pentru mâna dreaptă. Prin intermediul acestei tehnici se obțin viteze net superioare de introducere a textului față de varianta căutării fiecărei taste cu privirea, în plus corectarea greșelilor de tehnoredactare fiind mult mai ușor și rapid de făcut.

Apropo, i se spune tastatură QWERTY după primele șase taste alocate caracterelor alfabetice din partea stângă sus (al treilea rând de taste din partea superioară a acesteia). Această așezare a tastelor a fost realizată în urma unor studii realizate la sfârșitul secolulului XIX de către Christopher Braham Sholes care urmăreau reducerea posibilității ca acele metalice ale mașinilor de scris să se blocheze datorită apăsărilor succesive a unor litere vecine (acestea se blocau deoarece nu aveau timpul fizic să revină la poziția inițială înainte ca următoarea literă să fie apăsată). Printre alternativele la modelul de tastatura QWERTY se numără QWERTZ, AZERTY (bazate pe designul QWERTY și adaptate pentru anumite limbi de circulație internațională cum ar fi germana sau franceza) sau DVORAK (design optimizat pentru o creștere a vitezei de scriere precum și pentru o fludizare a efortului fizic depus pentru manipularea acesteia).

Principalele dezavantaje ale tastaturilor hardware sunt următoarele:

  • volumul și greutatea suplimentară adăugate dispozitivelor mobile mici, nișă unde fiecare milimetru și gram în plus contează (cea mai penalizată de către o tastatură fizică fiind grosimea aparatului, care este deosebit de importantă – ce folos că ai reușit să produci un gadget superb din toate punctele de vedere, dacă acesta are 2omm grosime cu tastatura fizică față de 14mm varianta fără tastatură hardware); cu alte cuvinte prea mult spațiu irosit doar pentru o singură utilitate: aceea de a găzdui câteva zeci de butoane din plastic;
  • tastaturile fizice care echipează dispozitivele mobile sunt prea mici pentru a permite tastarea simultană cu 10 degete cum este standardul în lumea tastaturilor normale, în cel mai bun caz (și cu ceva antrenament) fiind posibilă tastarea cu degetele de la o singură mână: tot este mai mult decât varianta folosirii doar a celor două degete opozabile de la ambele mâini;
  • probleme de ergonomie invocate de utilizatorii care le folosesc multe ore pe zi (s-a dovedit că o utilizare extensivă poate cauza sindromul de tunel carpian sau o stare de disconfort mâinilor, brațelor, încheieturilor, gâtului sau spatelui, motiv pentru care se recomandă luarea unei pauze în care să facem o mini-plimbare departe de calculator în timpul unei zile mai aglomerate); deși aceste probleme sunt întâlnite mai ales în cazul tastaturilor de mărime normală, recent a fost semnalat un caz în care o adolescentă avea simptome de tunel carpian în urma folosirii extensive a unei tastaturi de telefon pentru a trimite în medie peste 190 mesaje SMS pe zi;

Tastatura virtuală sau software – este în principiu tastatura care apare pe ecranul tactil al oricărui gadget, fiind de fapt o replică virtuală a celei fizice. Avantajele și dezavantajele acestui tip de tastatură sunt în general diametral opuse tastaturii hardware:

  • nu ocupă volum fizic suplimentar, facilitând astfel apariția unor dispozitive cu forme estetice fluide, mai plăcute ochiului;
  • este o soluție integrată care poate fi accesată doar la nevoie: de exemplu în timp ce privești un clip pe YouTube nu ai nevoie de o tastatură dar când vrei să trimiți un SMS/email sau să editezi un document, aceasta este afișată pe ecran gata de a fi folosită;
  • virtual landscape keyboardocupă spațiu din ecran, care ar fi fost altfel folosit pentru vizualizarea unei porțiuni mai mari din documentul care se editează (mai ales în cazul în care ecranul este orientat în modul „vedere”);
  • amprentele lăsate de degetele utilizatorului fac uneori enervantă citirea textului de pe ecran printre urmele de grăsime, fiind necesară o ștergere mai deasă a acestuia; deși adepții iPhone susțin sus și tare că ecranul iubitului lor smartphone este acoperit de o peliculă care conține teflon cu scopul de a împiedica depunerea acestor urme, această teorie nu pare să aibă suport în realitate; problema este amplificată când ecranul este folosit afară, la lumina zilei, fiind de notorietate faptul că multe smartphone-uri actuale stau destul de prost la acest capitol, respectiv lizibilitatea sub lumina soarelui; cel mai bine se prezintă sub acest aspect iPhone-ul, unele modele mai scumpe de smartphone-uri de la Nokia și dispozitivele Samsung prevăzute cu ecrane care dispun de tehnologia AMOLED și, mai nou, promițătoarea SuperAMOLED (care din primele teste este net superioară iPhone-ului);
  • viteza de scriere – acest aspect este de fapt ce mai disputat în discuțiile și testele comparative dintre cele două tipuri de tastaturi, motiv pentru care cred că ar fi binevenite niște precizări suplimentare.

Unul dintre argumentele forte folosite de către fanii tastaturilor fizice este viteza de scriere net superioară oferită de acestea față de primele versiuni ale tastaturilor virtuale. Totuși, în urma unei serii de optimizări care au fost aduse tastaturilor software, acestea au ajuns în prezent să rivalizeze de pe poziții de egalitate cu cele hardware.

Primul pas spre creșterea vitezei de tastare a fost făcut prin introducerea celebrului și bătrânului de acum, T9 (cunoscut și sub numele de „metodă de introducere predictivă a textului”). Dezvoltat inițial de către Tegic Communications (acum parte din Nuance Communications), pentru ușurarea introducerii textului prin folosirea celor 9 butoane fizice (tasta 1 fiind folosită pentru introducerea semnelor de punctuație iar pe următoarele 8 dintre acestea fiind înghesuit tot alfabetul latin) de care dispuneau toate telefoane mobile pe la începutul erei GSM (T9 este prescurtarea sintagmei „Text on 9 keys”, în traducere „text doar prin intermediul a 9 taste”), aceasta are ca principal obiectiv evitarea apăsării repetate a unei taste pentru a introduce a doua, a treia literă sau a patra literă existentă pentru formarea unui cuvânt. Acest deziderat este realizat prin folosirea unui dicționar și a unor algoritmi care încearcă să ghicească cuvintele pe care utilizatorul intenționează să le introducă. Metoda a fost importată cu succes în domeniul touchscreen-urilor, unde a suferit două importante evoluții:

1. posibilitatea afișării unei liste de cuvinte probabile după introducerea primelor caractere (auto-completare) – care a redus și mai mult numărul necesar de taste apăsate pentru scrierea unui cuvânt, mai ales dacă acesta este mai lung;

2. mărirea automată a tastelor cu probabilitate sporită de a fi apăsate în continuare după introducerea primelor caractere – o chestiune foarte utilă pentru cazul în care ecranul este folosit în modul „portret”. Iată și un clip în care sunt prezentate unele dintre avantajele lui T9:

Deși părea inițial soluția perfectă pentru introducerea cât mai rapidă de text, T9 are și puncte slabe dintre care cel mai important este rata relativ ridicată de greșeli în ghicirea corectă a cuvântului care se dorește a fi scris, situație care necesită apăsări suplimentare de taste scăzându-i astfel eficiența generală.

Altă optimizare adusă tastaturilor virtuale este feedback-ul haptic (explicat pe scurt aici), care a fost creat în scopul furnizării unei senzații de materialitate similară cu cea oferită de tastaturile hardware. Astfel, fiecare apăsare reușită a unei taste virtuale este semnalizată utilizatorului printr-o mini-vibrație a telefonului. Senzația este dificil de explicat în cuvinte, de aceea, dacă nu reușiți să vi-o imaginați, vă recomand să rugați un prieten (sau un vânzător dintr-un magazin de telefoane) care dispune de un dispozitiv cu haptic feedback să vă facă un demo;

Ultima noutate în materie de creștere a vitezei de scriere prin intermediul unei tastaturi virtuale vine de la Samsung și se numește „Swype”. Deși este folosită tot o tastatură virtuală cu o dispunere a tastelor după tipologia QWERTY, marea deosebire este aceea că utilizatorul, în loc să apese fiecare tastă în parte, își târăște degetul de la o tastă la alta  fără să ridice degetul de pe ecran. Plusul de viteză câștigat este vizibil cu atât mai mult cu cât este folosită o singură mână. Cred că următorul clip  produs de către tabăra celor care susțin Swype și în care este prezentat un test de viteză comparativ între Samsung Omnia II (primul smartphone echipat cu Swype) și iPhone este destul de explicativ:

Clipul publicitar făcut de Samsung pentru Swype îl prezintă pe acesta ca fiind deținătorul recordului mondial la categoria cel mai rapid text introdus contra cronometru.  Iată și videoclipul cu pricina:

Răspunsul celor de la Nuance (inventatorii lui T9) la Swype se numește T9 Trace și, deși folosește același concept ca soluția celor de la Samsung, dispune de câteva binevenite adăugiri cum ar fi un mecanism de auto-corectare a erorilor, prediție a cuvintelor și auto-completare, care-l fac chiar mai rapid decât Swype. Cel puțin în teorie:

tastatura software virtualaTot în categoria tastaturilor virtuale sau software mai pot fi incluse tastaturile generate prin proiectarea unei imagini pe o suprafață plană care conține tastele unei tastaturi QWERTY de mărime standard, după cum se poate observa și din imaginea alăturată. Acest tip constructiv deși oferă un plus de confort în utilizare datorită mărimii generoase a tastelor, suferă în mare de aceleași lipsuri ca și tastaturile virtuale folosite de către touchscreen-uri, dar în principal de lipsa unui feedback fizic.

Altă soluție existentă pe piață pentru introducerea cât mai rapidă de text este reprezentată de aplicațiile software de transcriere a vocii în text. Cel mai cunoscut și reușit produs din această categorie disponibil ca o aplicație de sine stătătoare (stand-alone – care poate rula pe un sistem informatic fără a avea nevoie de un browser și/sau o conexiune la internet) este Dragon Naturally Speaking, creată de către cine altcineva decât mai sus amintiții Nuance, o companie care este foarte hotărâtă să ne ajute să scăpăm de tastaturile fizice sau virtuale. În materie de aplicații web capabile să traducă automat un discurs vorbit în text, lider detașat este Google cu al lor Google Voice, mărul discordiei la un moment dat între Google și Apple. Deși aceste soluții se laudă că reușesc să introducă text cu o rată de până 3 ori mai mare decât cel mai rapid tehnoredactor, marea problemă a acestora este dată de nivelul ridicat de claritate al discursului necesar pentru o convertire ideală. Ori acest lucru este aproape imposibil de realizat în viața reală, în vacarmul existent non-stop în orașele contemporare. Doar nu o să ne plimbăm toți cu niște mini-studiouri audio montate în jurul capului pentru a nu fi deranjați de zgomotele exterioare.

Una peste alta, risc să mă aventurez  afirmând că tastatura fizică nu va dispărea în viitorul previzibil.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

dispozitive mobile care combină atât caracteristici de smartphone cât și de netbook. Smartbook-urile sunt echipate astfel încât să poată funcționa permanent o întreagă zi pe baterie fără a fi reîncărcate, au 3G, conectivitate WiFi (wireless) și GPS (Global Positioning System) – toate acestea fiind prezente și într-un smartphone mediocru – dar smartbook-ul are un design constructiv inspirat din nișa laptop-urilor sau a tabletelor PC având ecrane cu mărimi cuprinse între 5 și 10 inchi plus o tastatură fizică sau virtuală QWERTY.Powered by Hackadelic Sliding Notes 1.6.5

Publicat în: AnalizeCe să aleg?NoutăţiSmartphoneTrenduri

Etichete:

Despre autor: Este fetiţa trupei, cea guralivă şi amuzantă; ne place s-o buzărim de câte ori avem ocazia ca s-o ofticăm, dar nu ne iese întotdeauna pentru că din nefericire ține la glumă. Atenție, deși e fată nu trebuie subestimată pentru că este deţinătoarea unor cunoştinţe solide de IT pe care ştie să le pună în ecuație ca să obțină ce vrea.


Pingbacks

  1. [...] This post was mentioned on Twitter by IT4Fans România. IT4Fans România said: Tastatura fizică vs. cea virtuală (hardware vs. software) @ http://ur.ly/9ee9 [...]

  2. [...] un adevăr recunoscut că tastaturile fizice și moușii sunt printre cele mai puțin igienice lucruri din orice casă. Pe măsură ce înlocuit [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.