Războiul patentelor = disperare sau frustrare?

Simbolul dreptului de autorÎncerc să pricep valoarea patentelor sau a copyright-ului. Și chiar o înțeleg în cazul artistului creator al unei opere de artă, fie că aceasta este o lucrare literară, o pictură, o sculptură sau o invenție și pe urmă o patentează pentru a se bucura de toate drepturile de autor care derivă din aceasta (în special cele pecuniare). Pentru că nimeni nu vrea ca vreun plagiator care are o experiență mai mare în materie de monetizare și/sau marketing să culeagă rodul muncii depusă de autorul de drept. Tocmai din această cauză au fost inventate concepte ca „standard patentat”, „drept de proprietate intelectuală” sau „copyright”. Să prevină copierea frauduloasă și obținerea prin metode injuste a unor avantaje.

Dacă în cazul artiștilor treaba cu drepturile de autor este relativ simplă (îl prind pe Guță cântând o manea de succes pe o linie melodică compusă de mine, îl dau în judecată și îi iau bănuții lipiți cu scuipat pe frunte de către petrecăreții colorați sau îmbuibați de la nunțile pe unde hălăduiește), în domeniul companiilor comerciale, lucrurile sunt mult mai complicate și mai nuanțate. În continuare o să încerc să le explic puțin. Cu toate că scopul legii copyrightului este eminamente defensiv, aparent marile companii au participat doar la lecția asta:

Cea mai bună apărare este atacul!

Chiar și pe acest site au mai fost publicate știri despre diferite procese inițiate de către firme care activează în domeniul IT împotriva altor companii concurente. Bunăoară, Nokia se judecă cu Apple pentru standarde GSM și 3G, Apple dă în judecată HTC pentru multitouch, Elan Microelectronics depune plângere împotriva lui Apple pentru mutitouch, Apple a amenințat Sun că-i vor da în judecată ori Microsoft a încercat marea cu degetul la sediul central Sun, ca să enumăr doar câteva care au avut un impact mediatic major, astfel de acțiuni juridice întâmplându-se aproape săptămânal. Mai mult, au apărut entități juridice care n-au altă treabă decât să dea în judecată pe unii sau pe alții în materie de copyright (promițând marea cu sarea unor companii obscure care speră să obțină astfel câteva zeci sau sute de milioane de dolari despăgubire de la giganții din IT).

Observ că celor de la Apple (în special Steve Jobs) nu le este rușine să apeleze la calea legală pentru a dovedi că dețin drepturile de proprietate intelectuală asupra unei tehnologii folosite cu succes de către concurență. Dar mie mi se pare că această modalitate de acțiune este mai degrabă un act de disperare, decât unul de apărare. Fac această afirmație deoarece în acest domeniu, singurul arbitru și evaluator al unei tehnologii sau a modului de implementare al acesteia ar trebui să fie piața. Adică, noi, clientela sau consumatorii respectivelor produse. De ce? Deoarece procesul intentat de Nokia lui Apple nu a dus la scăderea vânzărilor de iPhone, ci dimpotrivă, acestea au crescut. Sau plângerea depusă de Apple împotriva celor de la HTC (ținta principală fiind de fapt Google), nu a îndepărtat dezvoltatorii de aplicații software de platforma Android, ci dimpotrivă, aceștia au devenit mai interesați de aceastay. Se datorează oare acest fenomen tocmai expunerii în mass-media produse de respectivele procese? Mai ales că în zilele noastre aceste știri pot fi cu greu percepute ca fiind reclamă negativă… iar în fond și la urma-urmei fiecare secundă de publicitate pe marile canale este scumpă, așa că dacă aceasta este pozitivă sau negativă contează mai puțin.

Pe de altă parte încerc să mă pun și în locul celor care inițiază astfel de procese: după ce au cheltuit multe resurse pentru a inventa și perfecționa o tehnologie, plus resursele consumate cu patentarea acesteia (chestie care nu este chiar ieftină), bănuiesc că încerci un sentiment de frustrare când vezi că o companie concurentă se folosește de aceasta în scopuri comerciale fără acordul tău prealabil. Deși parcă în unele cazuri s-a ajuns prea departe.

Poate că ar fi binevenită o schimbare a principiilor în acest domeniu. Să luăm de exemplu tehnologia conținută de un șurub sau principiul de funcționare al bicicletei. Cum ar fi dacă toată lumea care produce șuruburi sau biciclete ar trebui să plătească drepturi de autor unor entități? Cel puțin absurd. Copyright pentru fabricarea becurilor incandescente, a oalelor de lut, a unui sandviș sau a mersului pe jos? Noah! Aceste tehnologii (sau invenții) sunt triviale și un copil le poate reproduce cu ochii închiși, noutatea introdusă de acestea expirând cu multe decenii în urmă. N-ar fi mai aproape de realitatea contemporană stabilirea unui prag care, dacă este depășit de o tehnologie, aceasta să fie introdusă automat în patrimoniul universal comun? De exemplu, depășirea unui anumit număr (uriaș) de modele fabricate și vândute sau un anumit grad de penetrare socială? S-ar putea stabili inclusiv plata unei sume infime către compania creatoare, care oricum ar câștiga astfel bani frumoși tocmai din cauza numărului imens de exemplare vândute.

Apple face mult tam-tam despre tehnologia multitouch pentru care deține patente comerciale. În schimb tace chitic în privința celorlalte tehnologii pentru care este dată în judecată de către Nokia sau ar putea fi urmărită prin tribunale de către Sun. Mai mult, Elan Microelectronics susține sus și tare că este prima companie din lume care a patentat tehnologia multitouch. Mie mi se pare că este și puțină ipocrizie implicată la mijloc. Adică mă prevalez de copyright doar în circumstanțele care-mi convin… Și asta nu este valabil doar pentru Apple. Iar cum în ziua de astăzi întreaga industrie a monitoarelor de la smartphone-uri și până la cele cu diagonala de 30 de inchi face uz masiv de tehnologia multitouch, nu ar fi utilă reconsiderarea regulilor copyright-ului?

Și ca să vă faceți o idee despre nivelul de ipocrizie care crește bine-mersi la adăpostul neputinței și rigidității legii, vă ofer următorul exemplu: cineva din SUA a depus documentația necesară pentru a patenta trolling-ul. Dacă va fi acordat, i-ar conferi deținătorului patentului o acțiune juridică bilaterală împotriva celui care are drepturi de autor în materie de trolling.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: A avut o copilărie nefericită, lucru care se pare că l-a marcat pe viață. E cel mai în vârstă din echipa IT4Fans și, după cum îi sugerează şi ID-ul, cârcotește (pertinent, sper) pe marginea problemelor sâcâitoare din zona IT-ului. Nu poți purta cu el nicio discuție fără să-ți verse în cap toate frustrările lui, dar cu toate astea e un fârtate de nădejde și nu te lasă la greu.


Pingbacks

  1. [...] Eu percep graficul de mai sus ca o explozie într-o fabrică de săgeți și mai că-mi vine să-i dau dreptate Bursucului atunci când se întreabă dacă tot acest război al patentelor denotă disperare sau frustrare. [...]

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.