Ce nu-mi place la Apple

Nu vreau să fiu înţeles greşit, aşa că mă simt dator să fac nişte precizări încă din start:

1. Nu sunt un fost angajat Apple concediat pe motiv de incompetenţă;

2. Nu mi-a luat foc casa din cauza Apple şi nici nu mi-a explodat în faţă vreun iPhone 3GS (datorită supraîncălzirii);

3. Am folosit ocazional produse Apple (atât MacBook-uri, cât şi iPod Touch sau iPhone), dar nu am fost atât de impresionat de ele încât să-mi transfer întreg universul digital, cu căţel şi purcel, în curtea lui Steve Jobs;

4. Recunosc şi apreciez meritele incotestabile pe care le au în materie de calculatoare (şi nu numai); astfel, chiar din anul de graţie  1984, odată cu lansarea primului Macintosh au trasat principiile calculatoarelor, care au rezistat în linii mari până astăzi. Enumăr mai jos doar câteva:

  • sistem de operare bazat pe GUI (graphical user interface), adică interfaţă grafică; adio ecran negru, prompter alb şi limbaj cunoscut de doar 0,0001% dintre bărbaţii planetei (femeile n-aveau oricum nicio şansă); trebuie să menţionez că Steve Jobs nu a creat această minune din pură imaginaţie, ci s-a inspirat de la Xerox Alto (primul calculator personal dezvoltat de Xerox PARK în anul 1973, care avea deja implementate conceptele de interfaţă grafică sau desktop);
  • mouse-ul (merge mână în mână cu interfaţa grafică), deşi nici ăsta nu a fost desenat pe o planşă albă, ci mai degrabă scos din obscuritate, primul calculator livrat cu un mouse fiind Xerox 8010 Star Information System lansat în 1981;
  • programele de bază în materie de editare texte, calcul tabelar, jocuri sau foto, încă mai seamănă (cel puţin ca dispunere a meniurilor) cu cele care rulau pe primul Mac (valabil inclusiv sau mai ales, şi în cazul celor produse de Microsoft); chiar şi actuala voce a Windows-ului parcă seamănă cu cea a Mac-ului din 1984.
  • Dar cred că ar fi mai bine să vă convingeţi singuri:

    5. Şi îmi place ideea ca Boss-ul să-şi prezinte în faţa unui auditoriu atent selecţionat ultima creaţie (lucru pe care-l practică încă Steve Jobs).

    Dar să trec la esenţa postării şi să încep să detaliez motivele pentru care nu-mi place Apple. Acestea (motivele) le-am împărţit în două categorii:

    Generale:

    1. Tot ceea ce vinde Apple e un “produs Apple”. Faptul că trebuie să plateşti 99 cenţi doar ca să te bucuri de ultimul hit al lui Lady Gaga, înseamnă că dai banii pe un produs Apple (singurul scop în viaţă pentru Lady Gaga fiind acela de a-şi aduce o contribuţie marginală la Universul Apple şi îmbogăţirea experientei utilizatorului);  aceeaşi filosofie se aplică şi dezvoltatorilor de aplicaţii pentru Apple: există o procedură (mult înfierată) prin care trebuie să treacă fiecare nou produs înainte de putea fi descărcat prin intermediul magazinului virtual Apple. Bineînţeles că, în cazul în care produsul supus aprobării intră în conflict cu un produs actual Apple (sau viitor), acesta este refuzat fără prea multe explicaţii. Ilustrativă pentru poziţiile de pe care discută Apple cu cei care produc aplicaţii pentru ei mi se pare următoarea povestire reală:
    Compania australiană The Little App Factory proprietarea aplicaţiei iPodRip (printre altele), a primit recent o înştiinţare din partea lui Apple să-şi schimbe numele aplicaţiei deoarece conţine cuvântul “iPod”. Ba mai mult, nici nu îi este permis să facă în mod oficial vreoo referire la vechiul nume, de exemplu un slogan de tipul  ”iRip, fosta iPodRip!”. John Devor, CEO-ul de la The Little App Factory, îi trimite lui Steve Jobs un e-mail explicativ prin care practic îl roagă pe Boss-ul Apple să renunţe la pretenţii, (neuitând să menţioneze că este un fan înfocat al lui Jobs care este un model de inspiraţie pentru el şi a fost nevoit să renunţe la şcoală pentru a-şî urma destinul în industria software Apple). Paradoxal, Steve Jobs răspunde cu textul: “Schimbă numele aplicaţiei tale. Nu e un lucru atât de mare”.
    Pare un lucru răspuns convenabil pentru Apple, dar trebuie menţionat că acelaşi Steve Jobs nu a făcut la fel când Apple Corporation (înfiinţată de membrii trupei Beatles în 1968), i-a cerut să-şi schimbe numele companiei Apple, rezultând astfel un proces de 4 ani (1978-1981) pierdut de Jobs care a plătit în final suma de 80.000 dolari SUA. Sau când s-a judecat în ianuarie 2007 cu Cisco pentru marca iPhone (care aparţinea acesteia încă din 2000). Cei doi au căzut au ajuns la înţelegerea să folosească în comun numele iPhone în schimbul explorării inter-operabilităţii între produsele Apple şi serviciile Cisco.
    2. Produsele Apple sunt doar cele actuale.  Deşi lansează pe piaţă lucruri fiabile şi de calitate superioară mediei, Apple nu vrea ca ele să fie folosite pentru zeci de ani. Nu. De ele trebuie să se bucure utilizatorul doar până când le înlocuieşte cu noile produse Apple. Iar cele vechi nu trebuie să fie vândute ca second-hand, ci aruncate direct la coşul de gunoi. Poate ăsta e şi motivul din spatele deciziei de a nu putea schimba bateria la iTouch sau iPhone. Mergând pe aceeaşi idee, pot să concluzionez că la Apple nu există produse vechi, doar cele actuale şi gunoaiele.
    3. Nimic nu exista pănă când nu este creat de Apple. Se pare că Steve Jobs ar fi afirmat într-o discuţie pe tema produsului Amazon Kindle că ”Oamenii nu mai citesc în zilele noastre”, dar vânzările l-au contrazis fără drept de apel. Deci, oamenii nu citesc, pentru că Apple nu vinde un e-reader. Încă. Şi pentru că în viziunea lui Steve Jobs, nimic nu există în afara Universului Apple. Sau Appleverse. Desigur, este posibil ca oamenii să înceapă să citească din nou dacă Apple va lansa produsul care va umple golul dintre iPhone şi computerele Mac (mult aşteptatul Apple tablet computer???).
    4. Apple nu vrea sa domine lumea la modul imperialistic. Adică orice mare companie, încearcă instinctual să acapareze porţiuni cât mai mari din pieţele pe care activează. De exemplu, Microsoft  (vrea ca sistemele Windows de operare să ruleze de la ceasuri şi până la nave cosmice, trecând prin Formula 1 – de fapt, Microsoft chiar este implicat în Formula 1), Google (ne bombardează cu orice tip de serviciu care poate fi îngrămădit şi livrat printr-o conexiune de internet) ori HP (care-şi pune logo-ul începând cu aparatele foto digitale de la hypermarket şi până la server-ele din data centers). Apple nu are viziunea asta. Gigantul din Cupertino operează cu precizie chirurgicală pe acele secţiuni de nişă ale pieţelor, unde celelalte nume mari nu au reuşit încă.
    Exemplul cel mai la îndemână este cel al smartphone-urilor. Sloganul principal al campaniei publicitare desfăşurate în jurul iPhone-ului a fost “Apple reinventează telefonul!”. Lucru deloc adevărat în concepţia mea. Pentru că telefoane mobile cu touchscreen au existat înainte de cel produs de Apple (Nokia 7710 sau 6708 anii 2004-2005). Ori telefoane cu accelerometru gravitaţional, senzor de proximitate, posibilităţi multiple de conectare şi navigare pe internet, camere foto/video. Toate existau deja pe piaţă încă înainte de lansarea primului iPhone în anul 2007. La fel cum au existat şi interfaţa grafică, metafora “desktop” sau mouse-ul înainte de apariţia calculatorului Macintosh în anul 1984. Singura diferenţă era aceea că nici un smartphone până la iPhone nu a reuşit să îmbine atât de eficient toate aceste tehnologii într-un singur dispozitiv. În asta constă meritul lui Steve Jobs. A revoluţionat telefonul mobil prin crearea unui model cu un design excelent care furnizează o experienţă în folosire plăcută şi unică. Acestea sunt motivele pentru care a şi devenit standard în domeniu. Ceilalţi mamuţi (Nokia, Samsung, LG, HTC, Sony-Ericsson, Motorola, RIM) n-au reuşit, deşi încercau deja de câţiva ani buni. Şi mai am ceva de amintit aici: nu întâmplător şi-a îndreptat Steve Jobs atenţia înspre piaţa smartphone-urilor; lup bătrân în branşă şi cu războiul în domeniul PC-urilor pierdut în favoarea Microsoft, acesta a mirosit potenţialul acestei pieţe care oferă un exemplu perfect de simbioză cu cloud computing-ul.

    Motivul special care nu-mi place la Apple este ideea lor principală de marketing, adică “folosesc Apple, deci sunt mai deştept”. Încă de la începutul începuturilor, Steve Jobs a marşat pe ideea de unicitate, superioritate şi coolness.

    Este adevărat că Mac OS e un sistem de operare mai stabil decât Windows, dar nu înţeleg de ce trebuie să insiste atât pe pe ideea de superioritate (câteva reclame de unde rezultă această infatuare pot fi văzute aiciaici şi aici). La urma-urmei, şi calculatoare Mac sunt tot nişte PC-uri care rulează un soi de Linux…

    Dar oare chiar sunt perfecte produsele Apple? Sau au doar un marketing de imagine care apelează orgoliul din noi? Un mesaj care-ţi induce sentimentul că, dacă vei cumpăra ceva de la Apple, vei deveni automat special, original, unic? Pentru că nimănui nu-i place să fie obişnuit, comun, banal, nu-i aşa?

    Eu am constatat că nu există produsul perfect. De fapt, chiar am găsit un loc unde sunt detaliate Top 10 motive de ce e naspa Apple. Tocmai din cauză că susţin ideea de echitate pun şi link-ul către Top 10 motive de ce PC-urile sunt naşpa.

    Niciodată n-am spus că Apple lansează produse proaste şi nici nu cred asta. Numai că pentru tot ceea ce oferă în plus Apple faţă de concurenţă, cere şi un preţ pe măsură (dacă nu chiar puţin piperat).

    Dar de ce e mai stabil sistemul lor de operare? O fi din cauză că Apple produce un calculator Da Capo al fine? Adica atât platforma hardware cât şi cea software? Atunci comparaţia cu Windows nu este pertinentă, din moment ce bietul Microsoft produce sisteme de operare care trebuie (şi de cele mai multe ori chiar reuşeşte) să ruleze pe o multitudine de platforme şi arhitecturi, produse de tot atâtea companii.

    Dar de ce e mai puţin atacat sistemul Mac de operare? La întrebarea asta am dat deja răspunsul. Este doar un joc al numerelor. Pe scurt: dacă Apple ar fi fost sistemul de operare dominant de pe piaţă, acesta s-ar bucura de mai multă atenţie din partea hackerilor şi nu numai…deci, automat şi mai mulţi viruşi.

    Minusuri: de are impresia Steve Jobs că ştie ce e mai bine pentru mine? Dacă am nevoie de o aplicaţie mică care face ceva deosebit şi aceasta nu este disponibilă pe App Store, cu siguranţă nu va fi de găsit niciunde altundeva. Transfer prin bluetooth? Mai bine uită de fineţea asta. Şi lista poate continua.

    Ăsta e unul dintre principalele motive pentru care, pe termen lung, iPhone va pierde teren (în pofida exploziei de care se bucură acum). Pentru că nu are şi nici nu încurajează dezvoltarea unui eco-sistem de producători-parteneri care să ajute la răspândirea pe scară largă a culturii Apple (după cum există şi funcţionează în cazul Microsoft şi Google, de exemplu). Cam la fel a păţit şi cu Macintosh în anii ’90. Poate tocmai din lecţia dată de Microsoft cu ocazia războiului Mac-PC, a învăţat Steve Jobs ceva şi a lansat App Store… nu degeaba a fost numit de către Fortunes CEO-ul deceniului curent. Omul ştie exact pe ce lume trăieşte.

    Adevărul e că majoritatea oamenilor nu sunt dispuşi să-şi schimbe platformele doar de dragul schimbării. Adică să facă aceleaşi lucruri numai un pic altfel. Voi continua să monitorizez situaţia şi în viitorul imediat.

    Share on Facebook
    Share on LinkedIn

    Publicat în: Analize

    Etichete:

    Despre autor: A avut o copilărie nefericită, lucru care se pare că l-a marcat pe viață. E cel mai în vârstă din echipa IT4Fans și, după cum îi sugerează şi ID-ul, cârcotește (pertinent, sper) pe marginea problemelor sâcâitoare din zona IT-ului. Nu poți purta cu el nicio discuție fără să-ți verse în cap toate frustrările lui, dar cu toate astea e un fârtate de nădejde și nu te lasă la greu.

    RSSComentarii (0)

    URL trackback

    Comentează




    Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.