Google Buzz: încotro?

Abia lansat, serviciul Google Buzz a fost luat în primire imediat de utilizatorii GMail, în numai două zile acumulându-se nu mai puțin de 9 milioane de postări și comentarii, ajungându-se totodată la o rată de 200 de postări pe minut numai de pe terminalele mobile. Nu au întârziat să apară și primele remarci critice, și nu puține. Vestea bună este că băieții de la Google par să fie pe fază și să reacționeze la feedback.

Există în continuare mult scepticism referitor la șansele lui Buzz să “rupă” în materie de rețele sociale și să ia fața competitorilor, Facebook în principal. I se reproșează multe. De la aspecte conceptuale, de viziune și până la integrarea deficitară sau inexistentă cu principalele rețele sociale de pe piață, ca să nu mai vorbim despre unele gafe care oferă portițe prin care anumite informații private ar putea deveni accesibile persoanelor neautorizate.

Să le luăm pe rând.

Nimeni nu contestă capacitățile cerebrale deosebite ale gigantului din Mountain View, însă i se reproșează lipsa “feeling-ului”, or în rețelele sociale exact asta contează cel mai mult. Feeling-ul pe care îl au oamenii când socializează pe platforma respectivă. De ce au prins Twitter și Facebook? Twitter-ul este fascinant prin interfața lui minimalistă, șirul simplu de tweet-uri scurte și ușor de citit puse în ordine cronologică inversă, simplitatea cu care sunt asamblate elementele, adică exact un atu principal pe care l-a avut Google când a lansat motorul său de căutare cu mai bine de un deceniu în urmă. Atu pe care în prezent începe să-l piardă din dorința de a diversifica facilitățile oferite. Iar Facebook a prins pentru că îți oferă o interfață din care poți face tot ce ai nevoie când socializezi cu lumea. Buzz-ul, în schimb, pare mai complicat, prin multitudinea de alte aplicații online cu care se interfațează. Pozele nu le ai în Buzz, ci le ai pe Picasa sau pe Flickr, filmele nu le ai în Buzz ci le ai pe Youtube, mai apare și o interfațare cu Google Reader. Deci chiar dacă Buzz are facilitățile necesare unei rețele sociale, rămâne de văzut dacă oamenii vor simți feeling-ul corect utilizându-le.

Și dacă tot veni vorba de feeling, se pare că aprecierile pozitive pentru Google Buzz vin mai degrabă din rândul bărbaților decât dintr-al femeilor. Poate tocmai pentru că Google e o companie cerebrală, cum ziceam. S-au gândit mai mult la funcțiile ce trebuie incluse în Buzz și nu atât la un mod de ale îmbrăca atrăgător, ca să placă și femeilor.

Integrarea unidirecțională cu Twitter (tweet-urile ajung pe Buzz, buzz-urile nu ajung pe Twitter) și absența totală a oricărei forme de integrare cu Facebook, despre care am scris deja rămân alte puncte dureroase care ar putea frâna creșterea lui Buzz, pentru că oamenilor le e peste mână să intre simultan pe mai multe rețele sociale și ar fi apreciat foarte mult dacă Buzz ar fi putut fi și acea platformă care să știe să agrege într-un mod inteligent principalele rețele sociale deja existente, dar nu s-a întâmplat așa.

O altă categorie de reproșuri sunt legate de modalitatea în care Google Buzz automatizează crearea legăturilor Buzz între utilizatori pe baza intensității conversațiilor e-mail purtate în ultima perioadă. Google nu pare să fi luat în calcul posibilitatea tu să conversezi intens pe GMail cu o persoană cu care să nu ai relații de prietenie și să nu vrei acea persoană pe lista prietenilor care-ți pot vedea informațiile de pe profilul personal. Sigur că poți modifica relațiile setate în mod automat de Google dar ideea e că se poate ajunge, de exemplu, la situația ca, din cauză că Google a ghicit greșit, lista de parteneri de Buzz să-ți fie văzută de cine nu trebuie, până te trezești că respectivul ar trebui scos de pe lista prietenilor ghiciți automat de Google.

Cum spuneam, cei de la Google urmăresc cu atenție modul cum e primit Buzz și au început să corecteze diverse stângăcii inerente începutului. Câteva exemple:

  • opțiune mai vizibilă de a nu afișa numărul de persoane care te urmăresc sau pe care îi urmărești;
  • opțiunea de a bloca o persoană care vrea să te urmărească;
  • posibilitatea de a alege care persoane dintre cele pe care le urmărești sau care te urmăresc trebuie să apară pe profilul tău public

A apărut zvonul că Google ar intenționa să despartă Buzz-ul de GMail ca răspuns la faptul că unele informații din GMail au “transpirat” prin Buzz. Zvonul a fost infirmat de Google. O separare nu va exista (ar fi fost și o palmă grea dată profesionalismului Google), însă Google are în planuri să lanseze și o aplicație web separată pentru accesarea serviciului Buzz.

Integrarea cu GMail a fost o mișcare foarte inspirată din punctul de vedere al lui Buzz (care astfel a “furat” startul beneficiind de atenția multor utilizatori GMail), dar e în același timp criticată de cei care susțin ideea că micro-blogging-ul și e-mail-ul nu au ce căuta împreună, aceștia prezicând faptul că Buzz-ul va urma soarta predecesorului său Orkut, riscând în același timp să lovească prin asta și în prestigiul GMail-ului, considerat la ora actuală de departe cel mai bun serviciul de e-mail din lume.

Dar în mod sigur Google va fi mult mai ager în legătură cu evoluția lui Buzz față de experiența trecută numită Orkut, va lua din timp măsurile care se impun și nu-l va lăsa să se înece. Eu personal înclin să-i dau șanse bune să se impună pe piață, chiar dacă abilitatea lui de a ajunge să detroneze Facebook rămâne în continuare sub semnul întrebării.

(Re)lansarea lui Google în lumea rețelelor sociale îl va obliga să-și depășească propria condiție de “tehnician” (nerd, geek) și să învețe să simtă pulsul vieții sociale (sector în care deocamdată s-a dovedit a fi dezamăgitor de stângaci). Sigur, asta e valabil numai dacă vrea cu adevărat să aibă succes în misiunea pe care i-a încredințat-o lui Buzz.

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: Deși pare uneori cam supărat pe viață, de obicei se abține de la critici gratuite, preferând să publice cu preponderenţă analize obiective ale diverselor trenduri din IT. Cu toate că este o fire destul de agitată, totuși nu prea deschide gura decât când știe exact ce vorbește. După cum se poate vedea și din gravatarul lui, nu mai are toate țiglele pe casă... Umblă vorba prin sat că Şopârloiul şi TransMix ar fi una şi aceeaşi persoană.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.