Google a lansat propriul serviciu DNS. O fi de rău?

La începutul acestei luni, Google a lansat mai discret un serviciu DNS propriu. Spun “mai discret”, pentru că acesta se adresează doar acelor utilizatori carere se simt confortabil cu modificarea setărilor de reţea. Pentru cei nefamiliarizaţi cu acronimul DNS acesta prescurtează expresia Domain Name System, al cărui principal rol în funcţionarea internetului este acela de a translata numele de domeniu folosit la accesarea unui serviciu (de ex. www.transmix.ro) într-o adresă IP care identifică în internet serverul unde serviciul respectiv este găzduit. Sau altfel spus, se ocupă de traducerea unui nume de domeniu dintr-un limbaj uman într-un alt limbaj priceput de calculatoare.

În comunicatul oficial, Google precizează că a făcut această mişcare pentru a îmbunătăţi şi uşura navigarea prin internet, urmărind în principal 3 scopuri:
  1. performanţă sporită (datorită folosirii tehnologiilor de caching şi load balancing);
  2. securitate mai bună împotriva atacurilor DNS care pot redirecţiona browser-ele web către site-uri cu conţinut negativ (viruşi, scam, malware, cross-site (XSS), spam, etc);
  3. nu va bloca, filtra sau redirecţiona niciodată pe nimeni;

Google promite că intenţionează să împartă concluziile utilizării acestui serviciu cu ceilalţi furnizori de servicii DNS în ideea “creeării unui web mai rapid pentru toată lumea”.

Întrebarea care mi-a venit în minte în timp ce asimilam ştirea a fost:
“Ce treabă are un motor de căutare (gigant) cu DNS-ul?”.

Asta în condiţiile în care acelaşi monstru din Mountain View are deja în portofoliu un browser (lansat recent şi pentru platforma Apple), un sistem de operare propriu care este încă la incubator (a fost lansat dar încă nu este complet operaţional), este implicat serios în piaţa smartphone-urilor şi lider mondial în materie de motoare de căutare plus, mai important, în publicitate contextuală.

Intenţionează Google să devină sinonim cu însăşi Măria Sa, Internetul?

Mi-am amintiti apoi de OpenDNS, o companie privată care furnizează de aproximativ 4 ani servicii DNS configurabile după bunul plac al celui care le foloseşte. Intru pe site-ul lor şi observ că domnul David Ulevitch, fondatorul şi CEO-ul acestei firme, vizibil deranjat de iniţiativa Google, scrie un articol în care ţine să sublinieze diferenţele esenţiale dintre DNS-ul oferit de Google şi cel oferit de el, pe care le rezum astfel:

1. Google poate altera experienţa navigării pe web prin DNS-ul propriu (deşi nu văd de ce ar face-o, cu excepţia faptului că doreşte să dirijeze mai mult trafic pentru anumite site-uri preferate, eventual cu ad-sense), în timp ce prin OpenDNS utilizatorul are un control aproape total asupra felului cum funcţionează DNS-ul. Vrei să blochezi anumite site-uri cu malware sau cu un anumit tip de conţinut nerecomandabil copiilor din DNS? O poţi face simplu şi elegant prin intermediul panoului de control oferit de cei de la OpenDNS. La Google DNS nu ai asemenea opţiuni.

2. Google a realizat că DNS-ul este de o importanţă crucială în funcţionarea internet-ului, lucru pe care l-au realizat cei de la OpenDNS încă de la începutul afacerii lor în acest domeniu;

3. David Ulevitch pune la îndoială onestitatea Google în privinţa oferirii unui serviciu superior tuturor în mod gratuit şi că ar putea favoriza anumite site-uri (vezi punctul 1);

4. Oamenii realizează că DNS-ul nu este ceva bătut în cuie (lucru care s-a întâmplat deja în cazul altor servicii publice, respectiv e-mail: începând cu Hotmail trecând prin Yahoo şi ajungând la Gmail). Aici trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să recunoştem că mai multă lume a auzit de Google decât de OpenDNS.

5. Problema reticenţei oamenilor de a încredinţa tot mai multe informaţii legate de activitatea lor pe internet în mâinile lui Google. Eu sunt de părere că este o falsă dilemă din moment ce oricum suita de aplicaţii online (şi nu numai) de la Google are un succes răsunător şi un număr de noi utilizatori în creştere continuă.

Fanii necondiţionaţi Google, care vor să încerce serviciul lor DNS, trebuie doar să modifice adresa serverului/elor DNS cu 8.8.8.8. sau 8.8.4.4. Deşi unele persoane comentau că poate ar fi fost mai inspirată adresa 6.6.6.6 (care pare a fi alocată armatei SUA), dar ar fi fost mai frumos dacă era asignată către Microsoft).

Share on Facebook
Share on LinkedIn

Publicat în: Analize

Etichete:

Despre autor: Pentru că de felul lui se plictisește repede, este mereu dependent de noutăţi, motiv pentru care consumă agregatoarele de ştiri, RSS-uri sau blogurile cu noutăţi şi bârfe ca pe sticksuri. Vrei să afli ce produs va lansa Apple peste 2 ani sau când va reuşi Microsoft să facă un sistem de operare ca lumea? Porumbelul e omul tău. Joacă rolul poştaşului și răspândacului, ocupându-se de propagarea noutăţilor importante din IT.

RSSComentarii (0)

URL trackback

Comentează




Dacă vrei să apară o poză la comentariul tău, fă-ți rost de un Gravatar.